Sebastian Lăzăroiu s-a remarcat, de-a lungul carierei la Cotroceni, prin declarații de culoare pe teme diverse, de la legalizarea prostituției, la Războiul Stelelor, Albă ca Zăpada, Micky Mao sau „mecanismul de selecție haotic” din partide, unde „te trezești cu bamboo-iști la vămi”.
„În anul 2019, în România vor fi mai mulți bărbați la vârsta căsătoriei decât partenere disponibile. Un milion de tineri își vor căuta perechea, iar aproximativ 160.000 de bărbați vor rămâne necăsătoriți. În asemenea perioade de dezechilibru între numărul bărbaților și cel al femeilor, cercetătorii arată că există riscul de avea revoluții (chiar de catifea) sau creșteri ale agresivității (războaie)”, scria Lăzăroiu într-un material publicat, anul acesta, de Ziua Îndrăgostiților, în revista Q Magazine.
Tot atunci, Lăzăroiu susținea că „prea multe mirese în 1989 l-au dat jos pe Ceaușescu”. Acesta a arătat că, obsedat de creșterea rapidă a populației, Ceaușescu a interzis avorturile, iar mijloacele contraceptive erau greu de găsit pe piață. „Nemaivorbind despre faptul că românii nu erau educați încă într-o cultură a contracepției. Astfel, natalitatea a crescut brusc. Din cauza lipsei partenerilor, fetele lasă garda jos mai repede, iar băieții încearcă să profite cât mai mult de acest trend libertin. Numai că, în 1989, frustrarea era de ambele părți. Fetele nu își găseau parteneri, iar băieții nu puteau profita de numărul mare de potențiale partenere din cauza regimului extrem de restrictiv. Un asemenea potențial de frustrare a contribuit, cu siguranță, la revoltele de la sfârșitul lunii decembrie. Mai ales că Revoluția din 1989 a fost una, în primul rând, a tinerilor ieșiți în stradă. Așadar, împiedicarea unei revoluții sexuale a dus la o revoluție politică. Nu vreau să spun că doar acest fenomen al aglomerației de mirese a produs răsturnarea regimului din 1989, dar sigur a fost un factor favorizant. Pe lângă frustrările alimentare și cele privind libertatea de exprimare, s-au adăugat frustrările unei revoluții sexuale neîmplinite”, a scris Lăzăroiu.
El s-a pronunțat cu acea ocazie și asupra evoluției demografice în România și asupra oportunității legalizării prostituției. „Este clar că o parte dintre bărbații născuți la sfârșitul anilor ’80 în România nu își vor putea întemeia o familie. (…) În asemenea perioade ne putem aștepta la o înflorire a industriilor sexuale, în special a prostituției. De altfel, statul trebuie să ia în calcul legalizarea prostituției pentru a rezolva măcar o parte din problemă. Chiar dacă mulți dintre acești bărbați nu își vor găsi o pereche stabilă, va trebui ca ei să își satisfacă pulsiunile sexuale. În condițiile în care numărul de prostituate este mic, iar fenomenul clandestin, vor crește agresivitatea și violența sexuală, dar și conflictele între bărbați generate de o parteneră”, a mai arătat Lăzăroiu.
Într-un alt editorial publicat la sfârșitul lui decembrie 2010 tot în Q Magazine, Lăzăroiu – consilier prezidențial – scria că partidele „vor fi foarte prudente să promită marea cu sarea” în 2012, an electoral în care conceptul-cheie va fi „Albă-ca-zăpada” – o schimbare fundamentală în ordinea socială și instituțională.
„Albă-ca-Zăpada va fi conceptul-cheie al anului 2012. Unii îl înțeleg ca pe o nouă formațiune politică, alții ca pe un vechi partid, radical transformat. Eu l-aș înțelege mai degrabă ca pe o schimbare fundamentală în ordinea socială și instituțională. Eșecul marilor agregate, fie că vorbim despre state, bănci sau corporații, are consecințe dramatice asupra democrației elective. Sobrietatea, cumpătarea și competiția onestă vor domina populismul, clientelismul leneș și risipa veselă din administrație. Societatea a intrat deja în alertă. Și își va găsi propriile forme de veghe”, susținea Lăzăroiu.
Dar Albă-ca-Zăpada nu a fost singurul personaj de poveste folosit de Lăzăroiu în scrierile sau declarațiile sale privind calcule electorale. El a mai descris posibile scenarii electorale cu personaje de poveste – Scufița Roșie, Fetița cu chibrituri, Moș Crăciun sau Capra cu trei iezi. Dar s-a referit – tangențial – și la „Războiul stelelor”.
Astfel, Lăzăroiu a publicat pe blogul său în primăvara acestui an, un articol cu titlul „PDL. May the (G)-Force be with you!”, pe care l-a ilustrat cu o fotografie din filmul „Star Wars”. El a scris atunci că o soluție pentru lansarea pe orbită a „navetei spațiale” PDL este a înjumătăți greutatea acesteia, adică „aruncarea peste bord a celor grei”.
Tot în primăvară, Lăzăroiu a publicat un text pe site-ul ziare.com, notând: „Orchestra guvernării e o treabă complicată. Ține de o anumită armonie, de acorduri fine care să nu-ți zgârâie urechea, de triluri cristaline care să trezească admirația. Guvernarea are și o latură artistică pentru ochii publicului. Uneori, parcă și sunetele se aud altfel doar când știi că sunt emise de un Stradivarius «gâdilat» de Menuhin. Mai greșește și maestrul, dar lui i se iartă mai ușor. Pe când lăutarul, oricât de înzestrat nativ ar fi, când ia o măsură greșită sau un ton mai jos, îndată e huiduit și zvârlit de pe scenă. «V-am zis noi că e urechist. V-am zis că nu știe cu vioară. La țambal cu el!»”.
„Un anumit echilibru e necesar. Un nivel de la care să ai oameni de încredere care să aplice programul politic trebuie definit. După cum, de la acel nivel în jos, funcționarii trebuie păstrați pentru coerența și consolidarea memoriei instituționale. În organizațiile politice de la noi, mecanismul de selecție este haotic, iar criteriile mai mult decât discutabile. Așa se face că te trezești cu ingineri electroniști la agricultură, bamboo-iști la vămi, interlopi pe la îmbunătățiri funciare, iar publicul, pe bună dreptate, se întreabă unde s-or ascunde cei care se pricep cu adevărat”, mai scria Lăzăroiu.
Lăzăroiu a mai scris, pe blogul său, și despre „Micky Mao”: „Pentru a cincisprezecea oară (?) îl auzim pe Micky Mao de la PSD cum îl suspendă pe președinte. A mai găsit el o încălcare a Constituției. Nu e cam mult?”, scria Lăzăroiu.
În afara declarațiilor de culoare, Lăzăroiu a făcut de-a lungul timpului și câteva predicții care, cel puțin până acum, nu s-au adeverit. Astfel, el a avut o dispută cu Teo Trandafir, parlamentar democrat-liberal, în contextul în care aceasta a decis să voteze o moțiune de cenzură împotriva Guvernului PDL condus de Boc. Lăzăroiu susținea, în vara anului 2010, că decizia lui Teo Trandafir de a vota moțiunea de cenzură face parte din planul mai vechi al acesteia de a pleca din PDL și de a trece la PC. Teo Trandafir i-a răspuns că afirmația este hazardată și că faptele vor vorbi.
Ulterior, în iarna lui 2011, Lăzăroiu a scris pe blogul său că Dan Voiculescu are ca plan suspendarea din funcție a șefului statului până în iulie 2011, demiterea Guvernului Boc și desemnarea sa ca prim-ministru de către președintele interimar Mircea Geoană.
Printre altele, Lăzăroiu l-a criticat și pe realizatorul TV Mircea Badea apreciind că acesta este „un clovn trist” și că nu are șanse de recalificare, opinând că acesta, și dacă ar vrea să plece la un alt post de televiziune, ar primi drept ofertă „un post liber de clovn”. „Sunt un clovn trist pe banii mei”, a replicat, ulterior, Mircea Badea.
Sebastian Lăzăroiu a scris și ieri pe blog un material de culoare, intitulat „Povestea lui Pinocchio din care se vede cum copiii îndărătnici n-ascultă de cei care știu mai multe decât ei” : „«Greierașul-vorbitor mi-a spus: Așa-ți trebuie: n-ai vrut s-asculți» și eu i-am răspuns: «Ia slăbește-mă, Greier împielițat»… și el mi-a mai spus: «Ești o păpușă și ai capul de lemn», iar eu l-am pocnit cu ciocanul în cap și l-am omorât – Carlo Collodi, Aventurile lui Pinochio”.
Miruna Badea
