Corneliu Chișu este un om obișnuit, cum însuși se caracterizează. La cei 62 de ani nu-și arată vârsta, deși nu o ascunde când discuți cu el. Din spatele ochelarilor, te fixează cu o privire vioaie, inteligentă. Vorbește româna fluent, fără accent, deși a părăsit țara din 1976.
Răspunde competent, aproape sec, la întrebări, fără divagații, fapt care îi trădează formația de inginer, dar și pe cea de militar.
L-am întâlnit chiar la hotelul la care a fost cazat în București – Floreta de Aur – undeva în Floreasca. Ne mărturisește că a practicat scrima în tinerețe, fiind chiar olimpic, și că politicienii practicanți ai acestui sport au o castă a lor, aparte, iar alegerea hotelui are legătură cu pasiunea sa.
„În 32 de ani am reușit să ajung în Parlamentul canadian”
Punctual, fără pretenții, jovial, Chișu pare mai degrabă un om al momentului, decis să rezolve situații. Nu are nostalgii legate de România, sau cel puțin nu pare. Ne spune din capul locului că e o onoare să fie primul român ales parlamentar în Canada și că nu a visat niciodată să ajungă în această ipostază.
„Sunt un om obișnuit, soarta m-a dus pe diverse meleaguri. Sunt născut în Satu Mare, în punctul cel mai nord-vestic al României, acum 62 de ani, deci în 1949, nu-mi ascund vârsta, dar pot să spun că am vârsta de numai 32 de ani în Canada, de atunci am emigrat în Canada. Să zicem că în 32 de ani am reușit să ajung în Parlamentul canadian și să conving constituenții mei că sunt capabil să le reprezint interesele”, ne-a spus, modest, Chișu.
„Ca orice ardelean, tata s-a căsătorit cu o unguroaică”
Motivele plecării din România sunt „diverse”, însă se pierd undeva în memoria ancestrală și devin evazive. Cuvinte precum „morală”, „etică”, „legislație”, „toleranță”, „rezistență” creionează cumva scena părăsirii țării în 1976.
„Tatăl meu a fost secretarul general al mișcării de rezistență din Ardealul de Nord. Ca și orice ardelean, s-a căsătorit cu o unguroaică. Deci, românul cu… o contradicție. Deci, contradicțiile sunt la ordinea zilei în Ardeal”, a spus Chișu, râzând, el evocând astfel frânturi de amintiri.
„Întâi a fost Italia”
Epopeea plecării spre Canada a avut o escală: Italia. Chișu ne mărturisește, frust, că s-a căsătorit cu o italiancă, fiica unui general italian, ceea ce a făcut ca prezența sa în România să fie privită cu circumspecție.
„În 1986 am venit în țară pentru câteva ore, la mormântul părinților”
Chișu spune că a anticipat Revoluția română, având în vedere situația internațională existentă la acea vreme și situația din țară, care nu putea să mai continue pentru multă vreme.
„În 1986 am venit numai pentru câteva ore la Satu Mare, în orașul meu natal, să vizitez mormântul părinților. Numai doar câteva ore, dar a fost o situație de șoc pe care am întâlnit-o. Am zis că nu va mai dura prea mult această situație”, ne spune Chișu.
„România a avut o dezvoltare exponențială”
Deputatul canadian privește cu ochi buni evoluția României plecând de la momentul 1989 și consideră că societatea românească s-a apropiat de civilizația occidentală: „Situația este înspre foarte bine. România a avut o dezvoltare exponențială. Ceea ce văd azi în București, unde am terminat facultatea, sau peste tot în România – orașul meu natal nu l-am recunoscut aproape datorită construcțiilor, evoluțiilor și apropierii cât mai rapide de civilizația occidentală”.
„În campanie am cheltuit 88.812 dolari, asta a fost limita”
Chișu vorbește dezinvolt, dar cu un pronunțat simț al lucrului bine făcut, despre campania electorală foarte grea pe care a dus-o în Canada, în condiții de vreme vitregă, fiind ninsoare, peste care s-au suprapus sărbătorile de Paști.
„Există un sistem extrem de riguros în felul în care e finanțată campania. Fiecare constituent poate să contribuie la nivel federal cu 1100 de dolari. Asta e limita contribuției pe care o poate face fiecare individual. La nivel de companii sunt complet interzise contribuțiile politice din partea acestora. Ai o limită în circumscripția ta electorală de câți bani poți să cheltuiești în campanie. Limita în circumscripția mea electorală a fost de 88.812 dolari”, ne-a mărturisit Chișu.
„Am scris un cec de zece cenți în plus, ca donație. Nu a fost acceptat”
Deputatul canadian de origine română ne-a spus că și el, personal, a contribuit cu 1100 dolari pentru campania sa, la care a mai adăugat zece cenți, deși știa că aceștia nu vor fi acceptați.
„Am scris un cec de zece cenți pe care l-am întors pentru că nu putea să fie acceptată ca o donație și aveai o problemă dacă încălcai legea electorală”, ne-a spus Chișu.
„Mesajul în campanie trebuie să fie precis și inteligibil”
El a vorbit detaliat despre cât este de greu să duci o campanie electorală în Canada. Campania, în afară de lipitul afișelor, care este treaba voluntarilor, constă în a da telefoane alegătorilor și în a merge din ușă în ușă, cu un mesaj „precis și inteligibil”.
„Trebuie să-ți asiguri voluntarii, care te ajută să-și pui afișele. Trebuie să dai telefoane să convingi electoratul să te voteze pe tine și nu pe altul. Bați la uși, te duci din ușă în ușă și ai cât mai mult contact cu constituenții. A nins în campanie, dar trebuia să fii cu zâmbetul pe buze, trebuia să spui care este politica și platforma partidului și ce poți să oferi constituenților. E foarte important, nu poți să stai la fiecare ușă mult timp, trebuie să ai un mesaj precis și inteligibil”, a spus Chișu.
„Nu există mită electorală”
El a explicat că, în sistemul electoral canadian, unele persoane donează pentru că ele cred în partidul respectiv, dar nu cer altceva în schimb, ulterior.
„Crezi într-o anumită doctrină, donezi bani ca partidul să fie ales. Nu există mită electorală. Nu cunosc cum e situația în România, dar nu există mită electorală în Canada, cel puțin în alegerile federale”, a subliniat Chișu.
„O companie farmaceutică din România a venit la mine și a făcut lobby”
Deputatul canadian de origine română a arătat că în Canada fiecare lobbyst trebuie să fie înregistrat, iar celor care au fost deputați sau miniștri li se interzice activitatea de lobby direct pentru o anumită perioadă.
Chișu a precizat că în timpul vizitei sale în România au venit la el reprezentanții unei companii farmaceutice, care și-au exprimat îngrijorarea față de medicamentele generice.
„Acesta e lobby, dar nu e pentru contracte. Există posibilitatea, dar atunci se înregistrează și se știe cine a vorbit cu cine”, a spus Chișu.
„Biciul face prezența în Parlamentul canadian”
El a precizat că în Legisaltivul canadian există parlamentari care lipsesc, dar motivele sunt împărtășite și sunt mai mult sau mai puțin justificate. Potrivit lui Chișu, există o persoană care se numește „whip” (biciul – n.r.) care ține prezența.
„Când am fost în Parlament, m-am trezit că după 62 de ani din nou sunt în școala elementară, cu o bancă, cu un scaun, cu un pupitru, cum era în școală. Acest whip se uită, ține prezența, se uită dacă ești prezent. Avem o anumită ordine, nu trebuie să fie toată lumea, avem un ordin de serviciu, adică un anumit număr de parlamentari trebuie să fie în sală tot timpul. În timpul dezbaterii din timpul zilei este un anumit număr de parlamentari care sunt de serviciu și oficiul whip-ului circulă, ține prezența”, a spus Chișu, care a arătat că, dacă un parlamentar absentează, acest lucru este transmis premierului și respectivul nu mai are posibilitatea de a fi promovat șef al unei comisii, asistent parlamentar sau ministru.
Mai mult, Chișu ne-a mărturisit că, în calitate de parlamentar canadian, trebuie ca, în timpul sesiunii parlamentare, să ceară oficiului whip-ului acordul pentru a lipsi de la sesiune, iar în timpul concediului trebuie să informeze whip-ul despre locul în care va merge pentru a putea fi contactat acolo în caz de urgență.
„Ce înseamnă traseiști? Nu am înțeles!”
Fiind plecat din țară de 35 de ani, deputatul canadian nu a înțeles termenul „traseist” și a cerut, în timpul interviului, explicația acestuia. După ce i-am furnizat-o, Chișu a spus, simplu, că în Canada nu există așa ceva.
„Nu avem așa ceva. Rar se întâmplă ca un membru al partidului să treacă de cealată parte, extrem de rar. Nu cunosc ca cineva care a trecut dintr-un partid în altul să fie vreodată revotat în Parlament. Alegătorul te alege pe o platformă a partidului respectiv. În momentul în care treci la alt partid, nu mai poți fi reales”, a spus Chișu.
El a menționat că atitudinea alegătorului vine din simțul civic care are tradiții în sistemul de fondare a Canadei, la baza căreia stau două națiuni – engleză și franceză.
„Ca parlamentar, lucrez de la opt dimineața până la șapte seara”
Chișu a descris și o zi din viața sa de parlamentar: dezbateri, cuvântări, elaborarea de legi, comisii, circumscripția electorală, toate acestea culminând cu o viață personală deschisă precum o carte.
„În fiecare zi am activitate de la opt dimineața până la ora șapte seara. Trebuie să participi la dezbateri, la cuvântări, în elaboarea de legi, moțiuni. Este foarte stresant și pentru că trebuie să participi la comisii, care se intersectează cu sesiunea. În fiecare lună ai o săptămână în care poți să te duci să lucrezi în circumscripția electorală, dar sâmbăta și duminica trebuie să participi la evenimente din comunitate. Viața personală este deschisă: afacerile tale personale, finanțare, salariu, absolut tot se cunoaște”, a spus Chișu.
Liviu Dădăcuș
