Primul fascicul de protoni introdus în cadrul Large Haldron Collider (LHC) a efectuat un tur complet al tunelului cu lungimea de 27 de kilometri situat la 100 de metri în subteran, în regiunea de graniță franco-elvețiană, informează AFP. Primul fascicul de protoni a fost injectat în cadrul acceleratorului la ora 07.30 GMT, indicatorii de pe ecranele de control indicând că acesta a intrat cu succes în prima secțiune a tunelului și că, la mai puțin de o oră de la începerea experimentului, a parcurs un tur complet al tunelului, realizând obiectivul principal al cercetătorilor pentru prima zi a experimentului.
Pus în funcțiune miercuri dimineață, LHC are misiunea de a detecta particulele elementare ale materiei despre care se vorbește în fizica teoretică dar care nu au fost niciodată observate. În plus, experimentul ar putea evidenția particulele „super-sistemice” care formează materia neagră.
„După injectarea fasciculului, a trebuit să așteptăm circa cinci secunde pentru a putea recepționa informații”, a declarat Lyn Evans, directorul proiectului LHC.
Demararea proiectului va fi urmată de punerea în circulație a unui al doilea fascicul, care va parcurge tunelul LHC în sens invers. Primele coliziuni protonice – care nu vor avea loc mai devreme de câteva săptămâni – vor produce energii de circa 450 de gigaelectronvolți (GEV), adică un pic mai puțin decât jumătatea puterii Fermilab din Chicago, până acum cel mai mare accelerator din lume.
Doar după câteva săptămâni sau luni, când energiile puse în mișcare în cadrul LHC vor ajunge la niveluri inegale, se va putea ajunge până la circa 7 teraeclectronvolți (Tev), putere de șapte ori mai mare decât a Fermilab.
Obiectivul LHC este „acumularea de informații prin care să se înțeleagă comportamentul materiilor fundamentale”, a spus fizicianul Daniel Denegri, care monitorizează detectorii CMS din interiorul tunelului.
Pe lângă detectorii CMS, în interiorul LHC se mai găsesc detectori Atlas, care căută semne privind elemente fizice noi, inclusiv originile materiei și extradimensiuni, Alice, care studiază forma „lichidă” a materiei / plasmei existente după Big Bang, și LHCb, care analizează ce s-a întâmplat cu materia lipsă după Big Bang în condițiile în care acesta a creat cantități egale de materie și antimaterie.
Șocurile protonice din interiorul LHC vor degaja o căldură de 100.000 mai mare decât cea din centrul Soarelui și ar trebui să permită mai ales detectarea bosonilor Higgs, particulă misterioasă care a dat masă tuturor celorlalte particule, potrivit teoriei „modelului standard”. Modelul actualmente agreat de fizicieni implică bosoni Higgs, numiți și „particulele lui Dumnezeu”. Potrivit teoriilor existente, particulele își obțin masa proprie prin interacțiuni cu un câmp generat de bosonii Higgs. Cele mai recente observații atronomice sugerează că materia obișnuită – cum ar fi galaxiile, gazele, stelele și planetele – reprezintă numai 4% din Univers, restul fiind materie neagră (23%) și energie neagră (73%). Fizicienii consideră că LHC poate oferi informații cruciale în legătură cu natura materiei misterioase.
Energiile foarte mari puse în mișcare vor permite recrearea, timp de o fracțiune de secundă, a stării Universului din prima sută de miime de secundă de după Big Bang, în urmă cu 13,7 miliarde de ani.
Coliziunile ar putea genera găuri negre minuscule despre care fizicienii de la CERN susțin că nu generează pericol și că prezența lor nu va fi de durată. Cu toate acestea, au existat și voci care au susținut că aceste mini-găuri negre vor atrage materia din jurul lor, provocând sfârșitul lumii.
Ideea Large Hadron Collider a apărut la începutul anilor 1980, proiectul primind aprobarea în 2006, la un cost mult mai mic. Cu toate acestea, CERN a subestimat costurile echipamentelor și activităților inginerești, motiv pentru care a fost nevoit să împrumute sute de milioane de euro de la bănci pentru a putea finaliza acceleratorul. Prețul la care a ajuns construcția LHC este de patru ori mai mare decât cel estimat inițial.
