Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu s-au hotărât să ia gripa găinilor de aripă, drept pentru care au început să se întreacă în exerciții de autoritate, unele cu condimente de spectacol.
Cine nu a crezut că niște zburătoare nevinovate, al căror rost pe lume este să ofere satisfacție stomacului, pot fi și pretext de mișcări politico-teatrale, se poate convinge urmărind preocupările de ultimă oră ale întâilor bărbați ai țării – președintele și premierul.
Găinile nu au creier – de unde și vorba „minte de găină” – deci nu pot judeca ce tevatură au stârnit, iar comparațiile dintre lumea necuvântătoarelor și lumea oamenilor ar fi cuminte să se excludă când vorbim de bătălia dusă pentru stârpirea orătăniilor – bolnave sau nu – dar și pentru zestrea proprie de imagine.
Încercatul ministru al Agriculturii, Gheorghe Flutur, n-a mai prididit vineri să dea raportul la spital și la palat. Omniprezentul Vasile Blaga a semnat și el condica la locul unde se reface președintele. Apariția directorului SRI în pelerinaj la același loc al liniștii și regăsirii sănătății și declarațiile despre discuția cu Traian Băsescu au trimis trepidații până în Piața Victoriei.
Nici nu se putea altfel, de vreme ce Radu Timofte și oamenii săi au fost delegați să afle de ce președintele a fost trambalat ca un pachet de la un spital la altul, dar și să depisteze niscaiva mirosuri subversive în odiseea aviarei.
Traian Băsescu lucrează. Și este preocupat nu numai de muritori și păsări, ci și de aleși. Altfel nu s-ar fi arătat grijuliu de asistența medicală care se va acorda în timpul invaziei șefilor de state, prilejuită de întâlnirea mondială a Francofoniei, care va fi taman la toamnă.
Peste drum, la Palatul Victoria, premierul l-a convocat și el pe Flutur și pe alții, tot pe probleme de aviară. A descoperit că este bine și indicat să ai un „centru de situații” al Guvernului, care pare a fi un serviciu de informații al premierului. A ieșit la televizor. Probabil că a apucat să se și gândească că s-ar putea trezi cu guvernul înjumătățit, grație mișcărilor prietenoase ale amicilor democrați.
Numai că, deja banală constatare, spectacularul și l-a adjudecat tot nevăzutul președinte. Un președinte convalescent îți înmoaie inima mai lesne decât un premier țepos. Un președinte care a absentat, aflat în suferință, poate sugera mai bine eficiența și simțirea, decât un premier rigid, care uneori pare depășit.
Nici un moment războiul între Băsescu și Tăriceanu nu a încetat. Doar că a început să se ducă într-o surdină cu accente oțețite, deci este cu atât mai aprig. Nimic nu se precupețeste și totul este permis: de la imitarea adversarului, la loviturile infame.
Da, într-adevăr, președintele și premierul își fac meseria. Cât de bine și de profesionist, greu de spus. Au de rezolvat o criză, acum în desfășurare și încă nu au reușit. Problema este că nu sunt dispuși să-și rezolve marea durere comună: lipsa de comunicare. Și atâta vreme cât acest scurt-circuit va exista, nimic nu va fi în regulă.
Peste toate cele, personajul Gigi Becali a trâmbițat că vrea să îl vadă pe Traian Băsescu și să-l mâne la luptă. În fond, spectacolul contează. Așa că, spectacolul va continua.
Comentariu de Indira Crasnea
