PRIMĂVĂRATECE

Înmormântare (marți) la Iași. Sicriu închis: răposatul a fost găsit târziu și l-au scos pompierii din casă, după ce a zăcut o săptămână. În biserică, „întristata adunare” este alcătuită doar din 5-6 foste cunoștințe ale aspirantului la „loc cu verdeață”. Începe slujba de îngropăciune. Brusc, sună, agresiv și insistent, un telefon mobil. Ne uităm unii la alții: nu-i al nostru. Mobilul țiuie ascuțit, ascuns după icoana Fecioarei Măria. Preotul îl ia cu-n gest firesc și se refugiază în altar, spre a da curs convorbirii. După care revine, dar, după câteva minute, telefonul sună din nou. Părintele, cu cădelnița în dreapta, înșfacă mobilul cu stânga și dispare iarăși în spatele ușilor împărătești. Pauză, apoi slujba se reia. Și, iarăși, sună drăcovenia electronică. Același joc: ceremonia se întrerupe, preotul dispare în altar, spre a reveni, senin, la îndatoririle sale: veșnicaaa pomenireee… Secolul XXI!
*
Se înfiripă cu bățoșenie o epocă a interdicțiilor de tot soiul. După frământările cu lustrația (după cum am mai scris, „lustrația” desemnează oprirea accesului la funcții publice pe o durată de cinci ani – la noi, din necunoaștere terminologică și exces de zel, o-ntindem pe un deceniu) își face lor o altă opreliște: directorii instituțiilor de cultură sunt periodic „evaluați” și, în cazul nereușitei, nu vor mai avea voie să candideze la nici un post de conducere vreme de cinci ani. A pățit-o și directorul Naționalului ieșean. După contestație, i s-a mai acordat, strategic, 11 sutimi, ceea ce tot nu-i de-ajuns pentru obținerea fatidicei note 8. Hai să nu luăm în discuție buna credință a onoratei Comisiuni, nici prestația directorului (care a trebuit să prezinte un proiect managerial pentru viitorii ani). Ciudat este, însă, faptul că „evaluarea” nu are în vedere prestația de până acum, singura capabilă să ateste calitățile unui manager, ci ipotetica proiecție într-un viitor construit pe hârtie. Deci, nu ceea ce a făcut contează, ci numai ceea ce ar avea de gând să facă! Absurd! De ce numai el, poate or fi alții, mai breji? Proiecte-beton poate oricine înfiripa din cuțite și pahară! Cea mai bizară prevedere rămâne interzicerea pe cinci ani. Va să zică, directorul Teatrului Național din Iași nu va mai putea candida nici pentru postul de șef al căminului cultural din Pocreaca! De ce? Poate, acolo, ar face față onorabil! Care-i logica?
*
Serozitatea națională se oglindește și-n statornicia programelor TV. Luna trecută, un film scris de subsemnatul a apărut anunțat în toate programele TV cu zi de difuzare (la PRO TV) într-o miercuri. A fost transmis marți și… l-am ratat. Săptămâna asta, programele au anunțat un alt film la care am fost scenarist, de astă dată, difuzat de B1 TV. Cum eram dornic să revăd comedia în care jucau Horațiu Mălăele, Nicu Constantin, Petrică Gheorghiu, Stela Popescu & comp., am înștiințat amicii, am convocat familiunea, am cumpărat fursecuri și-o casetă TV nou-nouță, după care ne-am instalat senini în fața televizorului. Surpriză: în loc de filmul „Am o ideie!”, începe… „Moromeții”, partea a doua. Să vezi și să nu crezi!
*
S-a-nchis pescuitul! După ce că primăvara întârziată n-a îngăduit dezmorțirea crapilor și vreo ieșire cu undița pe baltă, interdicția s-a instituit ca-n anii normali, de parcă peștele și-ar depune icrele nu în funcție de temperatura apei, ci de tabelele liniate în birouri! Nici nu mai știu cui să-i reproșez: demisionarul Năstase o fi renunțat, oare, și la postul de președinte al AGVPS?
*
Oare știm să acordăm interesul și importanța cuvenită tuturor știrilor cotidiene, alegând esențialul de ceea ce-i numai vânzoleală politică și gălăgie partizană? Mi se pare mult mai demnă de atenție, prin consecințele și semnificațiile ce le poartă, vestea că, la Fundul Moldovei, au fost reîmproprietăriți cu păduri foștii „deținători” – adică, … sugari ce nici n-au intrat la grădiniță. S-a scris și, tot atunci, s-a uitat. Mai toate „fundurile” Moldovei sunt bucșite de atari afaceri pe seama „fratelui nostru, codrul” – abia aici își avea rostul o interpelare în Parlament! Numai că elocvență europeană prezintă doar afacerile, mai mult sau mai puțin curate, ale „peștilor mari”. Ceea ce se fură cu nonșalanță în micul univers rural al „retrocedărilor” scandaloase, n-are relevantă și nici nu pare a interesa pe nimeni!