Primăvăratece și nu prea

S-a brodit rău și iată că pățania lui Uli Hoeness nu vine deloc în favoarea lui Gică Popescu. Coroborată cu condamnarea în ajunul alegerii (sigure!) la FRF, sugerează că pe bietul Gică l-au doborât mișculațiile balcanice obișnuite în politica noastră, dar că i-au fost împotrivă și astrele! Dacă nu intervenea condamnarea lui Hoeness, mai-mai că presiunea opiniei publice ar fi determinat până la urmă, poate nu chiar grațierea directă, dar barem o soluție de atenuare a pedepsei. Sigur că-i cusută cu românească ață albă condamnarea lui Gică la trei ani, o lună, zece zile lucrătoare, unșpe ore, cinșpe minute și șapte secunde, adică exact cât să nu permită suspendarea executării în pușcărie, dar și așa opiniile nației erau, până la apariția cazului Hoeness, împărțite – înclinând, cumva, către solicitarea grațierii prezidențiale. Greu s-o mai susții acum, când Hoeness a primit trei ani și jumătate pentru evaziune fiscală!
Cine-i Gică Popescu știm și-l prețuim. Punându-i meritele pe un talger și culpa pe celălalt, parcă-parcă s-ar cuveni judecat și cu sufletul, nu numai cu litera codului penal. Suntem iertători, labili, sentimentali și, în ultimă instanță, nu întru totul europeni. Cartea de vizită a președintelui Clubului Bayern München nu-i cu nimic mai prejos decât cea a lui Gică. Ba, poate, și mai sclipitoare. Ca jucător, Hoeness a fost în selecționata campioană mondială în 1974 și campioană europeană în 1972, iar cu echipa de club a cucerit Cupa Campionilor Europeni în 1973-74, 1974-75 și 1975-76 (ca să nu mai vorbim despre performanțele din fotbalul intern). A fost distins cu Ordinul de Merit bavarez, chipul i-a apărut pe timbre poștale în RFG, scriitorii i-au dedicat câteva cărți. După accidentarea cu consecințe ireversibile, a condus cu pricepere unul dintre cele mai titrate cluburi ale lumii. Iar justiția germană n-a ezitat să-l condamne sec pentru evaziune fiscală!
Declarația lui Hoeness: „Frauda a fost greșeala vieții mele. Îmi asum consecințele și mă prezint la penitenciar. Aceasta corespunde înțelegerii mele față de decență, atitudine și responsabilitate personală.” Nu-i vorbă, și Gică a făcut declarații decente și onorabile, numai că între cele două spețe, atât de asemănătoare, la nemți ceea ce e verboten rămâne verboten, în vreme ce la noi, totul pare provizoriu și negociabil. Îmi pare nespus de rău de Gică, dar…
*
Pur și simplu e de nesuportat! Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, vă rog din răsputeri, dați crezare unui bătrân profesor de limba română și nu vă mai luați, în turmă, după prostovanii care vorbesc dar nu gândesc, inventând tot soiul de aberații, una mai moțată și mai cretină decât cealaltă! Nu mai reiau argumentația întemeiată pe reguli și pe logică; am tot expus-o în acest colț de pagină, dar și pe unde am apucat la diverse posturi de radio și tv – absolut de pomană! Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, e-o mare tâmpenie să spui „eu ca și ministru” ori „boul ca și animal”, ori „rața ca și zburătoare”. Acel „ca și” inventat cu statut de soluție tolerată pentru a ne proteja de cacofonii („eu, ca constructor”, „eu, ca contabil”) nu se folosește decât atunci când situația o cere, nu toată ziua, bună ziua, analfabeților! Constat oripilat că idioțenia câștigă clipă de clipă teren și se lăbărțează mai ales din pricina radio și telegazetarilor inculți, care grabnic supralicitează pentru a nu ieși la iveală cronica lor ignoranță în materie de reguli ale limbii române. Unii (mulți, din ce în ce mai mulți!) iau găselnița de bună, chit că siluiește limba românească, și zici c-ar fi în stare să ceară până și modificarea versului eminescian „Trecut-au anii ca norii lungi pe șesuri”, plantând cuvenitul „ca și” cretin, parazit și trădător. Trădător, adică, al neștiinței lor de carte, biata limbă română ajungând să fie fals normată de indivizi care habar n-au să facă acordul gramatical (Rareș Bogdan: „doisprezece propuneri”…) ori se apără absurd cu pavăza lui „ca și” când nu-i picior de inamic la orizont.
Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, m-am săturat și eu, promit că-i ultima oară când mai atrag atenția asupra acestei monstruozități gramaticale, fiindcă bolovanul a luat-o decis la vale și pare a fi de neoprit. Cu scuzele de rigoare, tot pentru ultima dată, recurg la cea mai lămuritoare comparație: da, „ca și” ne protejează de cacofonii. Și prezervativul protejează, dar nu se arborează tot timpul, oameni buni!