Există alergie la polen, la praf, la păr de pisică, la medicamente, la înțepături de insecte, la nichel, la alimente precum mazăre, alune, ciocolată, pește, căpșuni, cireșe. Practic, putem face alergie la orice.
Alergia este o modificare a reactivității individului față de substanțele străine, o stare de intoleranță selectivă la substanțe care pentru restul oamenilor sunt inofensive. Aceste substanțe nu sunt nici virusuri, nici microbi. Alergia nu reprezintă o stare de imunitate normală, ci dimpotrivă, o imunitate în exces, care luptă și cu substanțele inofensive. În ultimii ani, numărul alergicilor a crescut considerabil: de la 10 la sută din populația globului în ultimele două decenii până la 20 30 la sută în prezent. Specialiștii avertizează că numărul alergicilor este în continuă creștere, incidența bolii putând ajunge la 50 la sută în 2015. Pare un paradox că, în ciuda progreselor medicinei, persoanele alergice sunt tot mai numeroase. Acest fenomen se explică prin tendința de a crește copiii într-o igienă excesivă, ceea ce îi împiedică pe micuți să intre în contact cu microbii banali, care au rolul de a antrena progresiv imunitatea. Vinovate sunt imunoglobulinele E – anticorpii care în decursul evoluției speciei umane aveau rolul de a distruge paraziții. În condițiile în care igiena a progresat și paraziții au fost îndepărtați, aceste imunoglobuline E nu mai au „obiectul muncii” și se reprofilează, suferă niște mutații și se leagă de substanțe inocente, ca de exemplu praf, puf, lapte. Din cauza acestor mutații apar reacțiile alergice: inflamații ale mucoaselor și tegumentelor manifestate prin strănuturi, înfundarea nasului, tuse, respirație șuierătoare, senzația de sufocare, urticarie, eczeme, angioedem (umflarea pleoapelor, buzelor, mâinilor, limbii). Mai grav este atunci când alergenul – medicament, înțepătura de albine – ajunge în sânge. În acest caz, reacția alergică este atât de puternică încât se finalizează cu șoc anafilactic.
Calendarul polenurilor
Polenul florilor este cel mai mare dușman al persoanelor alergice. El este vinovat de apariția rino conjunctivitelor și a astmului sezonier. Primăvara, persoanele sensibile suferă și de exacerbări ale reacțiilor alergice provocate de acarieni și fungi (mucegaiuri). Polinozele (alergiile la polen) apar în perioada de înflorire a plantelor, când particulele de polen sunt eliberate în concentrații mari. Aceste particule de polen sunt răspândite de curenții de aer și se pot deplasa pe distanțe impresionante. Polenurile sunt emise dimineața, ating concentrații maxime la amiază și încep să se depună spre seară. Având dimensiuni microscopice, cuprinse între 5 și 100 de micrometri, particulele de polen staționează la nivelul sistemului respirator superior și pătrund chiar până în tractul bronșic. Pentru persoanele alergice este foarte importantă cunoașterea calendarului polenurilor. Primăvara timpuriu încep să înflorească arborii, arbuștii și pomii. În ultimul timp, s a observat că acest lucru se întâmplă din ce în ce mai devreme, chiar din februarie, din cauza fenomenului de încălzire a climei. Vârful maxim de polenizare durează în general două săptămâni. Acum, ne aflăm în plin sezon al eliberării particulelor de polen provenind de la salcie, plop, mesteacăn, pomi. La sfârșitul primăverii debutează sezonul polenurilor de graminee și cereale. De aceea, reacțiile alergice apărute în perioada mai iulie mai poartă și denumirea de *febră de fân.
Tratamentul recomandat în cazul rino conjunctivitelor alergice constă în administrarea unui antihistaminic, de preferat de ultimă generație, nesedativ. Se mai pot asocia tratamente locale oculare sau nazale (spray-uri cu antihistaminice sau corticosteroizi). Altă medicație care poate fi administrată este cea bazată pe antagoniști de receptori de leucotriene (montelucast), care se adresează atât rinitei, cît și astmului sezonier asociat. Acesta poate beneficia în plus de altă medicație, de tipul corticosteroizilor inhalatori.
Există și alergie la fructe și legume de sezon
Unii pacienți alergici la polen pot prezenta în asociere cu consumul de fructe și legume de sezon așa numitul sindrom de alergie orală. Acesta se manifesta prin mâncărimi ale nasului, ale buzelor, edem (umflătură) de buze și de limba, dificultăți în respirație. Polenurile pot determina reacții încrucișate cu unele fructe și legume. De exemplu, pacienții sensibili la polenul de arbori pot fi alergice și la mere, pere, caise, piersici, cartofi noi, țelină, morcovi, tomate, iar pacienții alergici la graminee și cereale pot fi sensibili și la leguminoase, piersici, pere, pepene, tomate, cereale integrale, inclusiv la pâinea integrală.
Dermatitele de contact și fotodermatitele sunt alte alergii de sezon, provocate atât de polenuri, cît și de atingerea anumitor plante. Un alt pericol sunt plantele care eliberează alergeni alimentari, implicați în producerea unor reacții alergice precum urticaria, angioedemul (umflarea buzelor, limbii), până la cea mai severă manifestare, care este șocul anafilactic. În categoria plantelor vinovate de alergii alimentare intră cerealele, soia, fasolea, mazărea, arahidele, țelina, morcovul, păstârnacul, roșiile, vinetele, cartofii, merele, piersicile, căpșunile.
Teste alergenice
Când intră în contact cu un alergen, organismul dezvoltă anticorpi (imunoglobuline), care pot fi depistați prin analize ale sângelui. O valoare prea mare a imunoglobulinelor de tip E indică existența unei reacții alergice. Dezavantajul analizei clasice a sângelui este că nu indică alergenul responsabil de reacția alergică, iar această informație este foarte importantă pentru a ține sub control alergia. Există teste serologice moderne, care identifica imunoglobulinele specifice fiecărui tip de alergen și arată astfel alergenul la care este sensibil pacientul. Însă aceste teste sunt scumpe, motiv pentru care în practica medicală curentă se utilizează cele clasice, cutanate. Testarea constă în introducerea sub piele a unui extract de alergen, printr o înțepătură pe fața anterioară a antebrațului, acolo unde pielea este mai sensibilă și reacția va fi mai concludentă. Testul este pozitiv dacă în decurs de 15 30 de minute se formează pe antebraț o pată reliefată (umflatură) de culoare roșie, care depășește 2 mm în diametru. În unele cazuri, pata este însoțită și de mâncărime, ceea ce crește siguranța diagnosticului. Principalii alergeni utilizați pentru testele cutanate sunt acarienii, mucegaiurile din atmosferă și din alimente, polenurile (mai multe tipuri), scuamele și perii de animale de casă, puricii de baltă. Pentru a depista o alergie alimentară se folosesc substanțe care cuprind principalele tipuri de carne, legume și fructe. Și în cazul alergiilor medicamentoase există mai multe tipuri de extracte.
Apariția alergiei poate fi depistată chiar și din analiza sângelui din cordonul ombilical, care conține imunoglobuline E crescute la sugarul predispus la alergii. Alergia are încărcătură genetică, alergicii fiind purtătorii unor gene în care este înscrisă această predispoziție de a fabrica anticorpi contra unor substanțe lipsite de pericol în alte situații. Dacă unul dintre părinți este alergic, riscul descendenților pentru alergie crește cu 30 la sută. Dacă ambii părinți sunt alergici, atunci acest risc este de 60 70 la sută. Majoritatea alergiilor apar înainte de vârsta de 10 ani. După această vârstă avem de a face cu alergici a căror boală a debutat în copilărie. De aceea, este bine ca orice alergie să fie tratată cu seriozitate. O mare parte dintre persoanele cu reacții alergice ușoare la alimente pot să aibă deja o rinită sau un astm care, cu timpul, devin din ce în ce mai greu de tratat.
Sursa: www.evenimentul.ro
