Primăvară, frumusețe, primenire…

Cred că nu există român care să nu își simtă sufletul mai curat, mai ușor, mai bun în aceste zile când primăvara dă semne că va copleși natura cu frumuseți, iar bucuria pascală e atât de aproape de noi. Am simțit că e așa în anii din copilărie, la noi, la Câmpulung Moldovenesc, unde se știe că oamenii gospodari simt nevoia să primenească, în întâmpinarea primăverii și a Sfintelor Sărbători, totul dinăuntrul și din jurul lor.
Mi-am amintit de acest sentiment și în clipa în care am surprins întâmplător o discuție între doi concetățeni ai mei. O discuție despre dorul de frumusețea Câmpulungului de altădată, care era mereu curat și plin de flori. Vă mărturisesc că am avut o ușoară strângere de inimă când mi-am dat seama că oamenii aveau dreptate, că acum nu mai este la fel de sclipitor. Dar știu că depinde numai de noi, de câmpulungeni, e simplu și nici măcar nu costă mult să readucem locului nostru atât de drag splendoarea de altădată! Veți încrunta poate ușor sceptici din sprâncene și vă veți întreba care ar fi rețeta-minune… Ei bine, eu cred că ar trebui să începem prin a ne aduce aminte cu toții că locuitorii Câmpulungului au fost din moși strămoși oameni mândri și gospodari, care nu au avut nevoie să se milogească de alții ca să își facă ordine în propria ogradă. Unde s-a pomenit în trecut, la casele de gospodari câmpulungeni, să nu fie mare freamăt de grijitură generală înainte de Paște, să nu se dea var proaspăt pe fațade, să nu fie pomii curățați și garduri proaspăt vopsite, iar în grădini să nu fie adunată și ultima frunză veștedă, să nu fie orice fereastră lustruită ca un pahar de cristal și fiecare casă împodobită ca pentru mare primire de oaspeți? Pregătirile acestea fac parte din tradiția noastră și nu cred că pot fi neglijate nici astăzi…
Este adevărat și că mulți ani a existat nemulțumire în sufletul câmpulungeanului, pentru că în locurile publice, acolo unde e averea tuturor dimpreună, curățenia atât de dragă oamenilor acestor locuri nu a fost bine asigurată. Nu vreau să caut vinovații, ci doar să reamintesc că această problemă este acum rezolvată. Am reușit să găsim în sfârșit o firmă care se străduiește să lucreze cu adevărat pentru un oraș curat, deși nu e ușor să rezolve în timp scurt ce nu s-a făcut atâția ani. Așadar, noi am început și am convingerea că și spiritul de gospodar al fiecărui localnic va învinge inerția și lehamitea care stăteau gata să ne îmbolnăvească. Am speranța că nu vom mai aștepta să vină alții să ne gospodărească, ci fiecare câmpulungean, de la copilașul de școală la primar, va avea grijă să fie curat și frumos și în propria ogradă și casă, dar și pe fiecare mal de pârâu, în fiecare părculeț din apropiere, pe fiecare bucățică de stradă din fața casei sau firmei sale. Mi s-a sugerat și că ar trebui aplicate ferm acele prevederi stabilite de Consiliul Local, care prevăd amenzi de până la 10 milioane de lei vechi pentru localnicii care uită de curățenie. Vă mărturisesc cu toată sinceritatea că îmi doresc să nu ajungem niciodată până acolo. Nici nu cred că vreun concetățean de-al meu ar putea gândi măcar să se expună la așa rușine – să fie amendat pentru că el, fiu de om gospodar, s-a lăsat să lâncezească în mizerie. De aceea sînt convins că vom reuși, împreună, să facem în jurul nostru o localitate întinerită, frumoasă, primenită. Mai îngrijită, poate, decât era altădată, mai admirată, mai vizitată!