Odată cu primele raze de soare, se dă undă verde la plimbările în aer liber și, neapărat, la grătarele la iarbă verde. Indiferent dacă este vorba de un mic dejun sau masa de prânz sub cerul liber în timpul clasicelor drumeții la munte, la țară sau la mare, primăvara este, prin excelență, anotimpul picnicurilor.
Această tradiție, deja mondială, a popasurilor la iarbă verde cu fața de masă cu pătrate albe și roșii și cu coșul plin de bunătăți va fi și în 2006 la modă printre amatorii de drumeții, pentru că o zi sub cerul liber nu este și nu va fi niciodată ceva demodat. Prânzul în poieniță este cea mai bună metodă de a petrece un week-end relaxant sau o duminică în compania prietenilor și rudelor, o metodă de a scăpa de stresul din timpul săptămânii, de a citi cărțile preferate, de a juca fotbal sau badminton ori pur și simplu de a ne „afuma” un pic cu delicioasele arome de friptură. În toată Europa, în fiecare sâmbătă și duminică, mii de amatori de picnic iau cu asalt pădurile din apropierea orașelor sau parcurile, grătarele și aprigele partide de fotbal fiind întâlnite la tot pasul. Operatorii de turism nu puteau rămâne indiferenți la această modă, astfel că în Spania și Franța, tot mai des, birourile de turism vin cu oferte de picnic, cu tot cu echipamentul necesar. Și pentru că o modă nu e modă fără accesoriile de rigoare, iată că au apărut fețe de masă, farfurii și recipiente „ultimul răcnet”. Diferite site-uri de internet oferă sfaturi de profil, plus echipamentul cel mai potrivit, în timp ce altele ne oferă și variante pentru fiecare gust și buzunar. Aici putem alege de pildă între un picnic șic sau unul „țărănesc”, într-un cuvânt există ceva pentru toate gusturile. Între recomandările cele mai frecvente în privința echipamentului este aceea de a alege recipientele din geam sau plastic, cu închidere ermetică, împiedicând astfel scurgerea de lichide. Sunt recomandate farfuriile, furculițele și paharele din materiale incasabile, ușor de spălat și foarte ușoare.
Picnicuri pentru toate gusturile
În ceea ce privește mâncărurile de picnic, acestea se împart în diferite categorii, în funcție de preferințe. Există picnicul clasic care, pe lângă sandvișurile de diferite tipuri, maioneză, ouă tari, salam, brânză, carnea pentru friptură, ciocolată și fructe, admite și o salată, niște negrese și chiar un tort de mere. Pentru un picnic în stil „câmpenesc”, nu trebuie să lipsească diferite sortimente de friptură de preparat la grătar. Apoi se poate adăuga o salată de pui, niște brânză, roșii, castraveți și un tort de fructe. Un picnic la munte necesită pâine integrală și gustări. În funcție de sezon, puteți culege mure și zmeură, care amestecate cu un pic de zahăr sunt un desert delicios. Iar de la picnicul marinăresc nu trebuie să lipsească peștele, usturoiul și smântâna pentru un mujdei ca la carte și câteva fructe sau popcorn pentru ca masa să fie perfectă.
O tradiție antică
Contrar a ceea ce se poate crede, cuvântul „picnic” are origini antice. Unii sunt convinși că este vorba de unirea a două cuvinte din limba franceză: „pique” (a lua, a șterpeli) și „nique” (lucruri ieftine). Primele date despre semnificația cuvântului ca masă în aer liber vin din limba germană, prezența cuvântului fiind menționată încă din jurul anului 1600, în plină epocă barocă. În acea perioadă, picnicul era considerat masa săracilor, adunați pentru a consuma alimentele lăsate de stăpâni. Cu un pic de fantezie, se poate spune chiar că picnicul este un fel de predecesor al fast-food-ului. A fost micul dejun pe iarbă al lui Monet, un tablou impresionist de o rară frumusețe, cel care a conferit picnicului caracteristicile de astăzi, care sunt „sinonime” cu sosirea anotimpului cald, cu toate „accesoriile” din dotare: pătură, față de masă cu pătrățele, miros de flori, de iarbă, prieteni, frenezia pregătirilor și, de ce nu, cu atât de enervantele furnici, mereu cu mușuroiul exact unde nu trebuie.
(Click News)
