Primarii sunt ființe neliniștite



Dacă cineva ar sparge incinta craniană a unui primar de mare oraș, ar scoate la iveală un mușuroi de furnici, într-atâta de agitată este activitatea din mintea acestor ființe cuprinse de-o abundentă inspirație edilitară.
Să ne amintim cum Gheorghe Funar, fostul pârcălab al Clujului, umbla cu bidineaua după el, colorând în roș-galben-albastru orice bancă din oraș; cum Radu Mazăre punea centură de castitate la intrarea în urbe; cum Traian Băsescu, pe când mânuia capitala, îi îndemna pe bucureșteni să curețe celulele moarte de pe călcâiul trotuarelor; sau cum Constantin Simirad, ex-primar al Iașului, îi invita pe cetățeni să se întreacă în concursul „Cel mai frumos balcon”. Visa departe edilul, visa ca, toamna, cel mai frumos balcon să ne reprezinte poate chiar în „Champions League”…
Apropo: propunerea lui Constantin Simirad era primită cu aplauze dezlănțuite în consiliul local, printre cei care votau numărându-se și marele poet erotic Emil Brumaru, pe atunci consilier municipal din partea Partidului Alianței Civice, formațiune răposată, condusă de Nicolae Manolescu. După câteva zile, un ziar local poznaș publica o fotografie chiar cu balconul poetului Brumaru, unde se prăjeau la soare niște chiloței și șosetuțe, cu valoare estetic-edilitară zero.
Așa-i primarul din fire: om care, dacă-l înfrânezi la inspirație, cade ca bolovanul unde-i sevrajul mai adânc. Iar în calupul amintit poate fi înglobată și creația „Apus de Soare”, scrisă și ea de un fost primar al Bucureștiului, Delavrancea. Caragiale, trecând peste prietenia lui cu Delavrancea, își bătea joc la scenă deschisă de acest chici patriotic, în fața căruia și George Călinescu tare se mai scărpina în cap: „E de mirare cum dramaturgul a putut absorbi în evocarea Moldovei atâtea muntenisme (numa, ăsta, dește, ăl, acușica etc)”. Da, să te ții de pântece, fiindcă personagiile din „Apus de soare” vorbesc muntenește! Cam așa se adresează domnul Moldovei unui supus de-al său: „A! Și moș Hrăman. Gata. Veniși!”
Venirăm, pârcălab Delavrancea, dramaturgu’ lu’ Pește! Mare scriitor mai ești, dacă-i pui pe vitejii lui Ștefan să discute între ei ca membrii galeriei dinamoviste!