Longevitate de invidiat. La cei 58 de ani ai săi, Mihai Axinte, primarul orașului Liteni, deține un record greu de egalat. A reușit să fie primar aproape jumătate din viață și crede că tot secretul stă în faptul că și-a făcut treaba cu pasiune și seriozitate. Mihai Axinte a mărturisit că la alegerile locale din acest an va candida din nou, pentru ultima dată.
„Am slujit în Primărie aproape 30 de ani, așa că mai suportați-mă încă 4”, este mesajul primarului din Liteni către oamenii care se vor prezenta la urne.
Povestea lui Mihai Axinte începe în 1976. Deși avea numai 25 de ani, a fost numit ca viceprimar al comunei Liteni. Timp de doi ani s-a pus la punct cu problemele de administrație locală, iar în 1978 și-a început efectiv activitatea de primar.
O carieră pe care nu a anticipat-o nici el și nici cei din jurul său. Totuși, Mihai Axinte crede că nimic nu a fost întâmplător, mai ales că se trage dintr-o familie de șefi. „Tata a fost șef de atelaj hipo, iar mama șefă de echipă”, a glumit primarul din Liteni.
Dacă în primii 3 ani, între 1978-1981, a condus administrația locală din Vulturești, evenimentele din 1989 l-au prins primar la Liteni, comuna sa natală.
Acum ocupă biroul clădirii construite tot de el în 1989, un birou pe care l-a părăsit doar în perioada 1996-2000, când s-a mulțumit doar cu funcția de consilier local.
Despre partide spune că a fost fidel celor în care s-a înscris de la început, PCR până în 1989 și actualul PSD.
Oricine îl întreabă despre această adevărată performanță de a fi primar peste două sisteme politice și o perioadă atât de îndelungată, Mihai Axinte este de părere că totul a fost posibil din două motive: seriozitatea și pasiunea cu care și-a făcut treaba.
„Eu nu dau nimănui «Bună ziua» în Primărie. Dar știți de ce? Pentru că zilnic vin la birou la ora 6.00 și toți ceilalți ajung după mine. Dacă s-ar înființa un Partid al Administrației Locale, aș fi membru fondator. Oricum, altceva nu știu să fac nimic, în afara meseriei de primar”, a precizat Mihai Axinte.
„Mă voi ruga de primar să-mi dea o funcție” Longevitatea sa în funcția de primar nu a trecut neobservată. Anul trecut a primit diploma de cel mai activ primar al anului 2006, distincție acordată de Asociația Orașelor din România. Ceva i se pregătește și anul acesta. Peste doar două săptămâni, în perioada 12-15 martie, a fost invitat la București, fiind nominalizat la premiul „Primarul anului 2007”.
Chiar dacă vârsta i-ar permite să mai stea în fruntea Primăriei încă mulți ani, Mihai Axinte a mărturisit că anul acesta va fi ultimul în care va candida, după care se va pensiona.
„Am câțiva tineri pe care îi școlesc în tainele administrației locale. Acum, depinde doar de ei să reușească. Despre mine, ce pot spune. Doar că mă voi ruga de cel care va fi primar în locul meu să-mi dea și mie o funcție. Nu știu cum voi putea rezista fără munca din Primărie”, a spus șugubăț Mihai Axinte.
Amintiri de primar În cei aproape 30 de ani petrecuți în fruntea administrației locale, Mihai Axinte a avut parte de întâmplări dintre cele mai diverse.
Cea pe care o povestește cu patimă s-a petrecut în 1989, pe vremea când construia actualul sediu al Primăriei Liteni. Pentru că partidul nu alocase fonduri în vederea unei noi construcții, a fost nevoit să „fure”. A turnat fundația și imediat s-a trezit luat la rost de superiorii de la Suceava.
„M-au întrebat ce se construiește vizavi de sediul Primăriei (n.r. – fostul sediu). Le-am spus că ridic un saivan pentru animale. Mi-au pus în vedere să dărâm totul, dar i-am ignorat și în câteva luni am terminat totul. La sfințire eram doar eu și preotul, că altfel nu se putea”, și-a amintit zâmbind Mihai Axinte.
Se bucură că are „contestatari și verificatori” În afara actualului sediu al Primăriei, care va fi mărit prin ridicarea unui nou etaj, Mihai Axinte se mândrește și cu alte realizări din perioada mandatelor sale.
Printre „faptele bune”, primarul din Liteni a amintit investițiile de circa 3 milioane de euro în trei sisteme de alimentare cu apă potabilă, ultima urmând să devină funcțională în aproximativ o lună. De asemenea, canalizarea și stația de epurare care deservesc populația orașului Liteni sunt finalizate, investiția ridicându-se la circa 1 milion de euro.
Recunoaște că mai sunt multe de pus la punct și se bucură că are „contestatari și verificatori”. „Fără acești oameni lucrurile nu ar merge în direcția corectă”, crede Mihai Axinte.
Dintre planurile de viitor, primarul din Liteni a vrut să prezinte un proiect extrem de ambițios în care crede cu tărie, deși valoarea acestuia este amețitoare, 64 de milioane de lei (640 de miliarde de lei vechi).
„Vrem ca în următorii ani să asfaltăm 85 de km de drumuri, adică toate ulițele să fie de nivel european. Costurile sunt mari, dar cred că vom reuși, mai ales că 80% din investiție va fi realizată cu fonduri europene, 18% cu fonduri de la Guvern, iar diferența de 2% din banii Primăriei”, a precizat Mihai Axinte.
O altă țintă a primarului este aceea ca toate casele să fie racordate la rețeaua de apă și canalizare, chiar dacă Liteni este un oraș suficient de mare, cu 10.300 de locuitori și cu încă 5 sate în componență.
„E un comunist de 24 de karate” Nu toată lumea îl vede cu ochi buni pe primarul Axinte. Unii nu se sfiiesc să-l arate cu degetul că a ajuns primar după ce a fraudat alegerile și să arate gropile pe care primarul nu vrea să le vadă.
Mihai Olaru, de 72 de ani, este unul dintre contestatari.
„E un comunist de 24 de karate. E specialist în fraude, că numai așa a ajuns primar de atâtea ori. A manipulat lumea, iar pentru comună nu a făcut nimic. Uitați, orașul e plin de gropi”, a arătat ostentativ Mihai Olaru spre o groapă din șoseaua care traversează satul Liteni, ridicat la rang de oraș în 2004.
Câteva sute de metri mai încolo, alți oameni, alte opinii. Mihai Vornicu este de părere că singura persoană capabilă să conducă Primăria Liteni este tot Mihai Axinte. „E un bun gospodar și oamenii care vin la el cu probleme sunt sfătuiți și îndrumați”, a spus Mihai Vornicu.
Disputele până la alegerile locale din acest an se vor ascuți în perioada următoare. Rămâne de văzut cine va avea câștig de cauză, tabăra susținătorilor sau cea a contestatarilor.
