„Prima înmatriculare” în S.U.A.

Moda retragerii, spre sfârșitul carierei, către Statele Unite, n-a inventat-o David Beckham. Nici Edgar Davids, „pitbull”-ul care se zice că o ia și el către Texas. Nici nu știu măcar dacă e corect să vorbim despre o „modă”, din moment ce, în ultimă instanță, este vorba doar despre bani. Mulți, foarte mulți bani… Și buni, fiindcă rămân verzi tot timpul! La începutul anilor ’80, când americanii încă nu știau bine despre ce e vorba, dovadă faptul că ei spuneau (și spun încă) „football” unei panarame de sport care nici măcar cu rugby-ul n-are cine știe ce treabă, s-au trezit că le cade în ogradă, ca un meteorit venit din cosmos, ditamai Pele-ul. Unde? Unde trebuia: fix la „Cosmos” New York. Motivul invocat de Măria Sa a fost același cu care ne face capul mare, la un sfert de secol distanță, „galacticul” de la „Galaxy” Los Angeles, David Beckham: că vrea să-i atragă pe americani pe stadioanele unde se joacă nu „football”, ci soccer! Ei, da! Am înțeles. Ceremonia retragerii lui Pele, după vreo 2-3 ani de propovăduit soccer-ul, ca un veritabil misionar, a fost transmisă până și la televiziunea lui Ceaușescu: Pele plângea ca un copil, marcat evident de momentul copleșitor. Erau vremurile în care fotbaliștii (inclusiv Pele, care era altceva, cu mult mai mult decât un simplu fotbalist) aveau salarii decente. Și, culmea!, cei care deveneau celebri chiar jucau fotbal, ca, de exemplu, argentinianul Ardiles, campion mondial în 1978, primul fotbalist străin (și multă vreme singurul!) căruia englezii i-au permis să joace în Premier League. De atunci încoace s-au schimbat atât de multe, începând cu salariile (plus bonus-urile, plus banii din reclame) care au devenit halucinante și terminând cu fotbalul în sine, care parcă, deși mult mai rapid, nu mai are pe cine convinge de frumusețea fotbalului, că a făcut-o încă de acum un sfert de secol Pele. Și nici nu are cu ce: între Pele și el este o distanță cam ca aceea dintre Ronaldinho și Gravesen. Raportată la salariile de azi, dacă Beckham ia 50.000.000 pe an, lui Pele i s-ar cuveni o sumă cu vreo paișpe zerouri mai mare. Dar, fiindcă vremurile s-au schimbat, probabil că au introdus și americanii un fel de „taxă de primă înmatriculare” în soccer: cu cât rabla e mai rablă, cu atât costă mai mult.