Prietenii necuvântători ai șefilor suceveni

– Prefect, subprefect, primar sau viceprimar, toți capitulează în fața gesturilor pline de afecțiune ale animăluțelor ce le țin companie în timpul petrecut în afara instituției pe care o conduc
Atunci când vor să uite de politică, să se îndepărteze de problemele specifice funcției pe care o ocupă, șefii marilor instituții din județul Suceava caută refugiu în lumea celor care nu cuvântă. Clipele de tandrețe pe care le pot petrece alături de câinii, pisicile sau hamsterii ce au ajuns să facă parte din familie sunt unice și dezvăluie sensibilitatea din spatele sobrietății impuse de statutul de șef.
– Câini, pisică, hamster
Prietenii necuvântători ai prefectului de Suceava, Orest Onofrei, sunt doi câini, o pisică și un hamster. Meseria de medic veterinar a făcut ca, de-a lungul timpului, curtea și casa prefectului Onofrei să fie mereu însuflețită de animăluțe. Acesta recunoaște însă, că în ultimii trei ani, scurși de la numirea sa în funcția de prefect, sarcina de a avea grijă de animalele din casa familiei Onofrei a revenit fiicei mai mici, Ana Ruth. Deși foarte scurt, timpul petrecut acasă, se împarte între familie și prietenii necuvântători.
Linda este o cățelușă de talie mare, adoptată, în urmă cu 5 ani, din rândurile câinilor comunitari din Suceava.
„Problema câinilor comunitari era, și pe vremea aceea foarte mult discutată, toți căutau soluții de rezolvare, dar cei mai mulți doreau să rezolve alții problema. Or, oamenii cărora le plac mult animalele trebuie să le ia acasă. Eu sunt de principiu că un câine nu trebuie să stea pe stradă, ci trebuie să aibă proprietar”, este de părere prefectul Orest Onofrei.
– Perfect pentru prefect
Așchi, un shih-tzu alb, este răsfățatul familiei Onofrei. Partenera de joacă a celor doi câini este o pisică maidaneză, adoptată de pe stradă, care a reușit să-și câștige dragostea familiei curățând casa de șoareci, dar și datorită blândeții ei. Cei trei au reușit să dărâme mitul conform căruia câinii și pisicile sunt mereu în conflict, pisica obișnuind să doarmă tolănită pe cățelușa Linda. Camera Anei Ruth Onofrei este însă casa perfectă pentru un alt animăluț, hamsterul Mily. În curte, prefectul Onofrei a amenajat un iaz populat cu pești, care nu doar că oferă un aspect plăcut al curții, dar creează și o atmosferă de liniște. Pe lângă mâncarea special concepută pentru ele, animalele „gustă” mereu din mâncarea familiei Onofrei.
– Athos și Nero
Sucevenii care trec prin fața casei subprefectului Alexandru Băișanu au putut face cunoștință, cu siguranță, cu adevărații stăpâni ai casei. Nero, un superb ciobănesc german, în vârstă de doi ani și jumătate, și Athos, un chow-chow de trei ani și jumătate, sunt bucuria familiei Băișanu și, în special, a Ioanei, fetița mai mare a subprefectului de Suceava. Nero și Athos sunt deosebit de prietenoși cu membrii familiei, dar necruțători cu musafirii „nepoftiți”. Nu sunt, nici pe departe, doi câini violenți, dar cunosc foarte bine teritoriul pe care trebuie să-l apere. Atunci când necunoscuții nu sunt însoțiți de un membru al familiei, Nero și Athos aplică tactica învăluirii: te lasă să intri în curte, dar nu te mai lasă să ieși, postându-se în dreptul singurei căi de acces.
„Sunt doi câini echilibrați, care au spațiu suficient în curte pentru a se desfășura și care nu au fost ținuți niciodată în lanț. Sunt foarte atenți la ce se întâmplă în jurul lor și obișnuiesc să stea pe gard și să observe trecătorii”, povestește Alexandru Băișanu.
– Prietenii copilelor
Rasa din care face parte Athos se remarcă prin calm, fapt care îl face pe acesta să latre arareori. Pentru că se cunosc de mult timp, Nero a împrumutat câte ceva din temperamentul prietenului său și nu se manifestă deloc zgomotos. Fiind amândoi masculi, uneori au „discuții personale” privind împărțirea teritoriului, dar, de obicei, Nero stă în spatele casei, iar Athos în față.
Familia Băișanu este foarte mândră de cei doi câini care au participat la numeroase concursuri, de unde s-au ales cu foarte multe premii. De altfel, Athos este singurul chow-chow alb din Suceava. Stăpânii săi sunt acum în căutarea unei partenere pentru acesta, evident, din aceeași rasă.
Athos și Nero joacă un rol foarte important în educația Ioanei și Alexandrei, cele două micuțe bucurându-se de dragostea prietenilor necuvântători. Subprefectul Băișanu este de părere că prezența animalelor îi sensibilizează pe copii, dându-le șansa de a învăța importanța grijii față de alte ființe și efectele pe care le poate avea violența asupra ființelor dragi. Casa familiei Băișanu este un loc de refugiu pentru animalele găsite pe stradă, dar gelozia lui Nero și a lui Athos face imposibilă păstrarea lor.
– Pitbull-ul Lăbuș, primarul
Primarul Ion Lungu regretă că nu are timp suficient pentru a se ocupa de îngrijirea celor patru câini pe care îi are. Edilul șef al Sucevei vorbește cu mândrie și cu dragoste despre animalele din curtea casei: doi pitbulli, un ciobănesc mioritic, o cățelușă comunitară și un motan și declară că citește literatură de specialitate pentru a-și îngriji corect animalele de companie
„Sunt foarte drăgălași și îmi face o deosebită plăcere să mă joc cu ei seara, când vin de la serviciu. Animalele simt când te apropii cu ele de afecțiune. Am citit că atunci când iubești un animal trebuie să-l mângâi, iar o mângâiere după ureche face cât o masă bună pentru el”, a spus primarul Ion Lungu.
– Întâmpinare cu lătrături
Pitbullul Lăbuș este cel care copiază cel mai bine comportamentul ferm al primarului Sucevei și cel care iese mereu în evidență.
Sașa, cățelușa adoptată în primăvara acestui an, de la adăpostul de animale din Suceava, s-a integrat perfect în grupul de necuvântătoare al familiei Lungu. Motanul Tom completează fotografia de familie și este la fel de iubit de primarul Sucevei. Dacă responsabili cu hrana animalelor sunt copiii și soția primarului Lungu, câinii se bucură cel mai mult atunci când aud motorul mașinii cu care acesta se întoarce acasă, și își manifestă bucuria prin lătrat.
Familia Lungu investește lunar aproximativ două milioane de lei pentru hrana specială a celor patru animăluțe. Acestea nu refuză însă „să participe” și la grătarele organizate de familie.
– Dorul de Ursu
Când vine vorba despre animale de companie, viceprimarul Sucevei, Angela Zarojanu, își amintește, cu drag, de Ursu. Ciobănescul carpatin pe care aceasta l-a deținut până în urmă cu câțiva ani a fost răpus de boală și, în ciuda eforturilor medicului veterinar, nu s-a mai putut face nimic.
„Îmi amintesc cu plăcere de Ursu pentru că era blând și afectuos. Avea obiceiul să sară cu labele din față pe persoanele care se apropiau de el, în semn de salut. Eu l-am învățat să nu mă murdărească și era foarte grijuliu. Pentru că nu-l țineam în lanț, nu mai aveam nici o floare în curtea firmei la care lucram atunci, dar îmi plăcea să-l văd cum privea trecătorii stând pe gard”, își amintește viceprimarul Zarojanu.
De dorul lui Ursu, Angela Zarojanu, a decis că își va cumpăra alt câine numai atunci când se va muta din apartamentul în care locuiește acum, la casă.
Despre prieteni necuvântători pierduți vorbește cu nostalgie și subprefectul Alexandru Băișanu. Acesta declară că nu poate înțelege și nimeni nu ar trebui să tolereze răutatea celor ce atentează la viața animalelor. Acest tip de comportament a făcut ca, în urmă cu câțiva ani, câinele lup și ciobănescul belgian pe care îi deținea să moară otrăviți.
Foto: Marius Șuiu