Prietenia implică dragoste, respect și jertfelnicie

„Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unul pe altul. Dacă vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăște. Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. De n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovățire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăște pe Mine, urăște și pe Tatăl Meu. De nu aș fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea; dar acum M-au și văzut și M-au urât și pe Mine și pe Tatăl Meu. Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: „M-au urât pe nedrept”. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Și voi mărturisiți, pentru că de la început sunteți cu Mine. Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiți. Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu.” ( Ioan 15, 17-27; 16, 1-2)
Numim acest pasaj evanghelic „cuvântarea de despărțire“ a Domnului Iisus Hristos. Descoperim aici grija pe care Bunul Păstor o poartă pentru turma Sa. Domnul Hristos Se prezintă pe Sine ca fiind vița cea adevărată, iar fiecare urmaș al Său se aseamănă cu o mlădiță de viță-de-vie. Există un raport de filiație între Fiul lui Dumnezeu și cei care-I păzesc poruncile. Domnul Hristos îi numește pe ucenicii Săi prieteni, adică ei sunt într-o relație de comuniune desăvârșită și au aceleași idealuri și preocupări. Prietenia la care face referire Domnul Hristos nu este o simplă trăire de moment, ci implică dragoste, respect și jertfelnicie în numele lui Dumnezeu. Spre deosebire de preceptele Legii vechi, Domnul Hristos ne spune: „Să vă iubiți unul pe altul”. Cel botezat în numele Sfintei Treimi este și fiu, și urmaș, și prieten al lui Hristos, dar și frate, și prieten cu fiecare semen. Domnul Hristos este Cel care ne numește prietenii Săi. Oare suntem vrednici de o asemenea onoare?
(Pr. Dumitru Păduraru)