Prietenia, dragoste și dăruire. Valoarea prieteniei (II)

Cât este de dureros atunci când cel pe care l-ai considerat prietenul tău, cel căruia i-ai mărturisit toate tainele tale, cel căruia i-ai fost mereu alături, sufletește în rugăciune, rugându-te mai mult pentru el decât pentru tine însuți, cel alături de care ai fost faptic în orice moment de răscruce a vieții lui când avea nevoie de ajutor și când poate alții i-au întors spatele iar tu i-ai arătat dragostea ta ajutându-l, îți întoarce spatele și îți spune că nu te-a considerat niciodată prietenul lui.
Nu poți să faci altceva pentru prietenul tău în asemenea situație decât să-l ajuți dezinteresat fără ca el să știe de câte ori e necesar și îți stă în putere până la moarte, căci poate înainte de a părăsi această lume prietenul va afla tot ce ai făcut tu în taină pentru el și îți va întinde mâna lui caldă și îți va mângâia sufletul.
„Nu cunoaștem decât ceea ce îmblânzim”
O prietenie e necesar să fie păstrată cu sfințenie, căci ruperea legăturii de afecțiune umple de întristare sufletele prietenilor, până la moarte. „Tot prietenul zice: eu am ținut prieteșugul cu el; dar este numai cu numele prieten. Au nu rămâne până la moarte întristare, când tovarășul și prietenul trăiesc bine în veselie, iar în vremea necazului se face potrivnic?” (Înțelepciunea lui Isus Sirah 37, 1-2).
Antoin de Saint-Exupery în Micul prinț prin itermediul personajelor sale vulpea și Micul prinț arată valoarea prieteniei. Micul prinț o ascultă pe vulpe și o îmblânzește cu fiecare zi, cu fiecare clipă, încât atunci când trebuie să se despartă suferă foarte mult, însă elementele naturii îi va aminti vulpii mereu de prietenul ei. „Nu cunoaștem decât ceea ce îmblânzim. Iar oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de gata de la neguțători. Cum însă nu există neguțători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.” (Micul prinț).
Într-o lume unde omul e robul banului e greu să găsești o prietenie adevărată
Într-o lume unde omul e robul banului e greu să găsești o prietenie adevărată. O prietenie adevărată se câștigă prin acea îmblânzire de care ne vorbește Antoine de Saint-Exupery, prin dragoste, sinceritate, încredere și ajutor dezinteresat.
Fericitul Augustin vorbește despre patru feluri de prietenie: copilărească, trupească, lumească și spirituală. Primele trei se pot destrăma, căci la baza lor sunt diferite interese, însă prietenia spirituală dăinuiește veșnic, ea fiind singura prietenie adevărată, o prietenie ce nu are la temelia ei niciun fel de interes.
Lumină, fericire, iubire, cea mai de preț comoară
Cine găsește o prietenie adevărată, găsește lumină, găsește fericire, iubire, cea mai de preț comoară, mai ales că o întâlnește într-o lume în care valorile spirituale nu mai au preț, ci doar cele lumești: „Și aceasta să știi că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele; Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginți, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără cucernicie, lipsiți de dragoste, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioși, îngâmfați, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având înfățișarea adevăratei credințe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te și de aceștia.” (II Timotei 3, 1-6)
Prietenul adevărat îți păstrează cele mai adânci taine în siguranță
Prietenul adevărat este cel care te sfătuiește să mergi pe calea cea dreaptă, este cel care plânge și râde alături de tine, este cel care te ajută și nici nu îți spune acest lucru, este cel care te vede ca pe o lumină în viața lui, este cel care chiar dacă te vede zilnic nu se mai satură a te vedea, este cel în a cărui suflet și gând ești în orice clipă.
Prietenul adevărat este cel care nu vrea să conducă, din contră este cel care se lasă condus de tine, este cel căruia îi poți porunci, iar el te ascultă cu dragoste. Prietenul adevărat îți păstrează cele mai adânci taine în siguranță.
Un prieten adevărat e mai de preț decât toate comorile pământului
Nu poți să înveți pe nimeni niciodată ce înseamnă să fii un prieten adevărat. Acest lucru nu se învață, se simte, se trăiește.
După cum spuneam și la începutul acestui cuvânt despre prietenie, e foarte greu să vorbești despre această comoară, căci niciodată nu reușești să spui totul. Un lucru e sigur, un prieten adevărat e mai de preț decât toate comorile pământului, e lumină, iar o prietenie înseamnă mult sacrificiu și dăruire. El ce nu apreciază o astfel de comoară trăiește degeaba.
(Pr.Ion Turnea, sursa: www.copii-crestini.ro.
Bibliografie:
1. Braniște, Marin M., Concepția Sfântului Ioan Gură de aur, despre prietenie și dragoste, „Studii teologice”, anul IX, nr.9-10, 1957.
2. Seviciu, Traian, Valoarea prieteniei în viața și opera Fericitului Augustin, „Ortodoxia”, anul XII, nr.3, 1960.
3. http://www.citate-celebre.com
4. http://www.ioanguradeaur.ro
5. Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al B.O.R., București, 1994.