Prietenia, dragoste și dăruire (I)

Ce este de fapt prietenia? Prietenia este cel mai valoros lucru, un lucru ce greu poate să fie explicat în cuvinte. Niciodată nu există cuvinte suficient de expresive ca să definească prietenia. Ea este cea mai aleasă floare. Cine are un prieten adevărat poate să afirme că este cu adevărat fericit. Prietenia este cea care înflorește în sufletul omului virtutea dragostei, a generozității, ajutorul dezinteresat.
„Așa trebuie prietenul adevărat să iubească, încât și sufletul dacă îi este cerut, să nu refuze a-l da, dacă îi este cu putință. Dar ce zic eu: dacă îi este cerut? Chiar el trebuie să alerge cu sârguință să-l dea. Căci nimic, nimic nu este mai dulce decât această dragoste și nimic întristător nu este în ea. Cu adevărat prietenul credincios este leacul vieții. Cu adevărat prietenul credincios este scăpare tare. Ce nu face prietenul adevărat? Câtă dulceață nu aduce? Cât folos? Câtă siguranță? Chiar dacă mi-ai vorbi de mii de comori, nimic nu se compară cu prietenul adevărat”.
„Iubește pe prietenul tău, ca pe tine însuți”
Cel mai mare și valoros lucru este prietenia. „Iubește pe prietenul tău, ca pe tine însuți.” (Levitic 19, 18) ne sfătuiesc cuvintele înțelepte ale Leviticului, însă de mare preț este să-ți iubești prietenul mai mult decât pe tine însuți. Ca dovadă a acestei adevărate prietenii avem jertfa Mântuitorului Iisus Hristos pe cruce, căci o prietenie adevărată este o răstignire pe cruce.
Un prieten adevărat este acela care se află lângă tine în orice moment, căci „Mai fericiți sunt doi laolaltă decât unul.” (Ecclesiastul 4, 9) Prietenul adevărat se află lângă tine la bine și la rău, e cel care te înțelege, e cel care-ți cunoaște slăbiciunile, le acceptă, te ajută să treci peste toate greutățile. Prietenul iubește în orice vreme, iar în nenorocire el este ca un frate.” (Pilde 17)
Când ai un prieten adevărat este ca și cum ai găsit o lumină călăuzitoare
Când ai un prieten adevărat este ca și cum ai găsit o lumină călăuzitoare. El e cel în care ai încredere, căci lui îi mărturisești toate problemele tale, iar el la rându-i pe ale lui. Cu prietenul tău ești întotdeauna sincer. El trăiește împreună cu tine reușitele tale dar și eșecurile. Se bucură de orice reușită a ta și se întristează atunci când ești dezamăgit și rănit. Doar el te sfătuiește înțelept atunci când greșești pentru a te îndrepta. „Sfaturile prietenului sunt dulci și înveselesc inima ca untdelemnul și ca miresmele” (Pilde 27, 9). El te sfătuiește cu dragoste sinceră atunci când greșești pentru a nu lăsa fățărniciile aceste lumi să rănească micile neputințe ale prietenului ce pot să fie corectate, căci „mai mult prețuiește o dojană pe față decât o dragoste ascunsă” (Pilde 17, 5). „Rănile pricinuite de un prieten sunt de bună credință, în timp ce sărutările celui ce te urăște sunt viclene” (Pilde 27, 4-5).
Adevărații prieteni își iartă toate greșelile
Dacă ai un prieten adevărat poți să treci peste orice greutăți în viață, căci poți să ai toate bogățiile pământului, dar dacă nu ai un prieten adevărat ești gol sufletește, iar când vei sesiza singurătatea sufletească în care te îneci îți dai seama că ai trăit degeaba.
Dacă cineva vede pe prietenul iubit sau își amintește de acesta simte cum inima îi tresare de fericire, fața zâmbește a lumină, trece peste toate mai ușor știind că prietenul iubit îi este alături sufletește. Un prieten adevărat nu vrea nimic de la tine niciodată, poate doar faptul de a se simți bine în prezența ta.
Dacă mărturisești un gând, un vis, o dorință unui prieten, iar el consideră că îți este folositoare sufletește face orice sacrificiu pentru a îndeplini acel ideal și nu cere nimic în schimb doar se bucură de fericirea ce strălucește pe chipul prietenului său.
Adevărații prieteni își iartă toate greșelile, căci în primul rând suntem oameni, iar omul e supus greșeli datorită naturi sale trupești. Un prieten adevărat nu poate să fie supărat pe prietenul său, chiar dacă acesta i-a greșit copilărește, din nepricepere. Iar dacă prietenul se supără și nu înțelege că a greșit, poți să-l mustri cu dragoste, să-l sfătuiești înțelept, dar niciodată să nu-i întorci spatele sau să-l trădezi, căci atunci pierzi un lucru mai valoros decât viața, pierzi lumina prieteniei. „Ceartă-te cu prietenul tău, dar taina lui să n-o dai pe față” (Pilde 25, 9).
(Pr. Ion TURNEA, sursa: www.copii-crestini.ro)
Bibliografie:
1. Braniște, Marin M., Concepția Sfântului Ioan Gură de aur, despre prietenie și dragoste, „Studii teologice”, anul IX, nr.9-10, 1957.
2. Seviciu, Traian, Valoarea prieteniei în viața și opera Fericitului Augustin, „Ortodoxia”, anul XII, nr.3, 1960.
3. http://www.citate-celebre.com
4. http://www.ioanguradeaur.ro
5. Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al B.O.R., București, 1994.