Abandonul școlar a urcat la 16 la sută în perioada 2010-2011, după ce cu un an înainte fusese de 15 la sută, pentru că, în acel interval, bugetul educației a avut cel mai mult de suferit, ținta actuală fiind de a ajunge spre 11 la suă până în 2020, a spus, marți, ministrul Educației, Remus Pricopie.
„Abandonul școlar a înregistrat un trend descendent, de la 18 la sută la 15 la sută în 2009, pentru ca în 2010-2011 să crească din nou, ajungând la 16 la sută. Suntem pe un ușor trend ascendent, întrucât, în acea perioadă, bugetul educației a avut cel mai mult de suferit. Ținta este ca în 2020 să ajungem spre 11 la sută”, a declarat ministrul, cu ocazia lansării studiului „Toți copiii la școală până în 2015. Inițiativa globală privind copiii în afara sistemului de educație” – elaborat, în parteneriat, de Ministerul Educației, Ministerul Muncii, Institutul Național de Statistică, Institutul pentru Științe ale Educației și UNICEF.
România a stabilit ca obiectiv scăderea ratei elevilor din sistemul de educație și formare ce părăsesc timpuriu școala la 14,8% până în 2014, 12,8% până în 2017 si 11,3% până în 2020.
Studiul privind România se bazează pe date referitoare la cuprinderea școlară și abandonul școlar în învățământul preșcolar, primar și gimnazial din instituțiile de învățământ publice și private din perioada 2005-2009.
Astfel, în 2009, aproximativ 20% din numărul total al copiilor de vârstă preșcolară (3-6 ani) nu mergeau la grădiniță, 8% (peste 65.000 de copii) din numărul total al copiilor de vârsta învățământului primar (7-10 ani) nu frecventau școala, în timp ce peste 5% (peste 50.000) din numărul total al copiilor de vârsta învățământului gimnazial (11-14 ani) erau în aceeași situație.
Datele arată că băieții din ciclul primar prezintă o rată a abandonului școlar mai mare, în timp ce, în cazul fetelor de aceeași vârstă, riscul este reprezentat, mai degrabă, de nefrecventarea totală a școlii.
Copiii din mediul rural prezintă riscul cel mai ridicat de neparticipare la educație
Proporția copiilor de vârsta învățământului primar care nu frecventează școala, în funcție de vârstă, atinge nivelul cel mai ridicat la 7 ani. Dacă numărul copiilor de vârsta învățământului gimnazial care nu merg la școală a scăzut ușor în intervalul analizat, numărul copiilor de vârsta învățământului primar aflați în această situație a crescut de la 3,33% la 6,48%, arată aceeași cercetare.
De asemenea, copiii din mediul rural de vârstă corespunzătoare învățământului gimnazial prezintă riscul cel mai ridicat de neparticipare la educație, se mai arată în raportul lansat marți la sediul Ministerului Educației.
Cel mai mare risc, din acest punct de vedere, se înregistrează la copiii din mediul rural, din familii sărace, de etnie romă, cât și la cei cu cerințe educaționale speciale, a subliniat reprezentantul UNICEF în România, Sandie Blanchet.
Potrivit studiului, factori de risc în ceea ce privește neparticiparea școlară sunt: sărăcia și implicarea copiilor în activități lucrative; nivelul redus de educație al părinților și de conștientizare a importanței educației; discriminarea și insuficienta dezvoltare a unei culturi a incluziunii; insuficienta adaptare a metodelor de predare la nevoile copiilor aflați în situații de risc; valorizarea parteneriatului școală-părinți; introducerea catalogului volant/pașaportului școlar pentru copiii cu părinți în străinătate; utilizarea hărții riscului educațional pentru evaluarea performanțelor instituțiilor școlare; programe de formare pentru profesori în vederea identificării timpurii a copiilor cu cerințe speciale și dezvoltarea unei educații incluzive.
Suma totală pe care o cheltuie familiile cu școala este de 419,37 euro pe an
Un studiu realizat de Institutul de Științe ale Educației și inclus în cercetarea lansată marți arată că suma totală pe care o cheltuie familiile cu școala este de 419,37 euro pe an, mai mult decât își pot permite familiile cele mai sărace din România. În aceste condiții, majoritatea lucrurilor necesare elevilor ar fi imposibil de cumpărat dacă nu ar fi gratuite manuale, anumite rechizite și transportul.
Acestor costuri li se adaugă așa-numitele plăți ascunse ale sistemului de învățământ preuniversitar, printre care banii dați pe culegeri și caiete speciale, software educațional, uniformă și
echipamentul pentru sport, fondul școlii, fondul clasei, contribuția la paza unității de învățământ, meditații, alimentele consumate pe durata programului de școală, diverse evenimente școlare si alte categorii, costul total mediu anual pe copil fiind estimat la 1.490 lei, adică în jur de 370 euro.
În aceste condiții multe familii sărace preferă să-și țină copiii acasă sau să-i retragă de la cursuri când nu mai pot suporta costurile, relevă aceeași cercetare.
De aceea, pe lângă majorarea cu 25 la sută a bugetului educației, autoritățile trebuie să identifice soluții pentru susținerea familiilor sărace și să renunțe la măsurile punitive la adresa familiilor cu copii care nu merg la școală, concluzionează cercetarea.
„Inițiativa globală privind copiii în afara sistemului de educație” se desfășoară în România și alte 25 de state: Bangladesh, Bolivia, Brazilia, Cambodgia, Columbia, Republica Democrată Congo, Etiopia, Ghana, India, Indonezia, Kîrgîzstan, Liberia, Mexic, Maroc, Mozambic, Nigeria, Pakistan, Filipine, Sri Lanka, Sudanul de Nord și de Sud, Timorul de Est, Tadjikistan, Turcia și Zambia.
Proiectul are drept scop realizarea unei analize aprofundate a situației copiilor aflați în afara sistemului de educație, inclusiv a factorilor de excludere din sistemul de învățământ și a actualelor politici ce vizează îmbunătățirea participării școlare, potrivit UNICEF.
La nivel european, Strategia Europa 2020 stabilește o pondere sub 10 la sută a elevilor din sistemul de educație și formare care părăsesc timpuriu școala.
