Prezența lui Rădoi sau absența lui Pițurcă?

„Cazul Rădoi” pare departe de a se stinge, deși de la declanșarea lui a trecut mai mult de un an. Vă reamintesc că era vorba de plecarea fundașului stelist din cantonamentul în care se afla echipa națională înaintea meciului tur cu Olanda. Cel în care am luat bătaie cu 2-0, nu celălalt, returul, în care a fost… invers: am pierdut cu 0-2! Rădoi invocase atunci o accidentare, precum și faptul că avusese acceptul lui Pițurcă de a părăsi cantonamentul. Pițurcă, probabil marcat și de înfrângerea (prima, aia cu 2-0, nu a doua, cu 0-2!) de atunci, s-a năpustit pe Rădoi: că a „dezertat” (la ce să te aștepți din partea unuia educat ba la pușcărie, ba la Steaua, decât la terminologie „de specialitate”!?), că „a lăsat echipa la greu” și alte asemenea golănii poate valabile în măsura în care Rădoi ar fi vreun Ronaldinho, în stare să câștige de unul singur un meci. Sau în cazul în care același Rădoi ar fi omul care „să facă diferența” între două echipe oarecum egale valoric. Numai că între „geniul tactic” al lui Pițurcă și jocul simplu și eficient al echipei lui Rijkaard a fost așa o prăpastie, încât nici o echipă plină de Rădoi n-ar fi făcut nimic în plus. Că nu Rădoi e hiba, ci Pițurcă. Același care, alaltăieri, într-un comunicat patetic (bă chiar… patetic!) către țară, anunță că Rădoi n-are ce căuta la Națională, pe care o vede, cităm din patetico-patologicul Piți, „ca o trambulină de lansare pentru propria carieră”. Și care ar fi problema, bă? E mai bun barbutul pentru o carieră de antrenor de tot râsul? Aaa, și mai e o chestie: de unde până unde îmi permite penalul Pițurcă să mă considere pe mine o victimă a lui Rădoi? Că, zice tot el, prin plecarea aia, Rădoi i-a dezamăgit și supărat pe toți iubitorii de fotbal din țară. Iarăși nu, bă: pe mine nu absența lui Rădoi, ci prezența lui Pițurcă mă scoate din minți. Că oricâți de Rădoi ai avea, dacă îi lași pe mâna lui Pițurcă, tot praful se alege.