Pretutindeni se poate sfinți cineva

Este un mare meșteșug să izbândiți sfințirea sufletului vostru. Pretutindeni se poate sfinți cineva. În munca voastră, oricare ar fi ea, puteți să deveniți sfinți. Prin blândețe, răbdare și iubire. Să puneți în fiecare zi un început nou, o nouă dispoziție, cu înflăcărare și iubire, rugăciune și tăcere. Nu să aveți neliniști și să vă doară pieptul.
Se întâmplă, de pildă, să vi se rânduiască o muncă în plus față de datoriile voastre. Nu-i bine să vă mâniați și să vă împotriviți. Aceste tulburări aduc rău în om. Să le socotiți pe toate prilejuri de sfințire. Și încă ceva. Există și un alt câștig: încredințându-vi-se multă treabă, învățați modul cum se face întreaga muncă, slujiți la mai multe ascultări, deveniți mai responsabili. Primiți cunoștințe care mai târziu s-ar putea să vă folosească. Dacă vi se încredințează treburi mai presus de puterile voastre, puteți să spuneți, totuși – cu noblețe, firește: „Iertați-mă, nu voi putea face această treabă”. Dar, puteți și să nu spuneți, și să vă iasă bine toată această osteneală. […]
Să munciți cu trezvie, simplu, lin, fără frământare, cu bucurie și veselie, cu bună dispoziție. Atunci vine dumnezeiescul har.
(Ne vorbește părintele Porfirie – Viața și cuvintele, traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumenița, 2003, pp. 243-244, Doxologia.ro)