Sunt cuvinte sau gesturi a căror valoare nu poate fi contabilizată în bani. Un surâs, o mână întinsă cuiva într-o clipă de cumpănă, un cuvânt bun, toate acestea nu costă nici măcar un leu. Pentru a le împărtăși e nevoie doar de puțină inimă bună și atât. Poate și de nițel timp. Meditația de astăzi este de fapt o poezie scrisă de Mahatma Gandhi, ilustrul om politic și scriitor indian care a trăit în secolul trecut. Ea se cheamă „Surâsul“.
Un surâs nu costă nimic, dar produce mult. El îi îmbogățește pe cei ce îl primesc fără a-i sărăci pe cei ce-l dăruiesc. El nu durează decât o clipă, dar uneori amintirea lui este eternă. Nimeni nu este atât de bogat încât să se lipsească de el. Nici atât de sărac încât să nu-l merite. El creează fericirea în cămin. El e semnul sensibil al prieteniei. Un surâs dă odihnă celui obosit, dă curaj celor deznădăjduiți. Nu poate fi cumpărat, împrumutat sau furat pentru că e ceva care nu are valoare decât din momentul când este dăruit. Dacă vreodată întâlniți o persoană care nu mai știe cum să aibă un surâs, fiți generoși. Dăruiți-l pe al vostru. Căci nimeni nu are atâta nevoie de un surâs precum acela care nu-l poate da altora.
(Augustin Păunoiu)