„Pretențiuni estravagante”

„Pretențiuni estravagante”
„O teamă ne urmăresce pas cu pas și nu ne părăsesce. Un bărbat cu vederi clare din Parlamentul din Viena a dis la o ocasiune că orașele din Bucovina au devenit polone și că polonisarea acestei țări cresce din ce în ce mai mult. Aceste cuvinte ne-au părut cam estravagante; estravaganța însă dispare dacă privim mai de aproape starea lucrurilor din țară. Nu-i oraș la noi în care nu am întîlnit stoluri întregi de Poloni din diferite clase ale populațiunei. Esistența acestei națiuni nu ne îndreptățesce să-i facem mustrări, ceea ce nici nu s’a întâmplat până acuma, dar’ pretențiunele potențate ale acestei națiuni ne înping la acest pas. Polonii, cei mai mici la număr între națiunile din țară, desfășoară pretențiuni și cer lucruri pe cari nu le mai poate concede poporul român, dacă nu voesce să fie periclitat în esistența sa națională. Așa de esemplu au cerut Polonii din Suceavă, o mână de oameni, ca să se întroducă la școlile din Suceava limba polonă”.
„Revista politică”, Anul II, nr. 3, Suceava, 15 Iuniu 1887.
„Dezertorii”
„Cu prilejul mobilizării armatelor austriece, un număr mare de indivizi dela noi, îndatorați la serviciul de arme, au dezertat de frica războiului în Regatul învecinat. Au trecut hotarele, ca de obiceiu în asemenea împrejurări, elemente obscure și indivizi înzestrați au diferite defecte morale, cari au preferat să se îndosească, pentru a-și salva viața împreună cu păcatele lor. Acești dezertori, numiți cu multă îngăduire «refugiați», trecând frontiera și-au dat aerul de eroi și martiri naționali, reușind astfel a seduce lumea din Regat, care i-a primit cu brațele deschise ca pe niște frați, așteptând dela ei că nu vor întârzia a se înrola în armata română.
…E bine să se știe că aproape toți «refugiații noștri intelectuali» pe timpuri normale își dădeau aere de cei mai buni patrioți austrieci, reușind chiar să-și asigure protecția guvernului. Amintim numai evenimentele scârboase de la congresul învățătorilor bucovineni, ținut în primăvara anului trecut la Suceava, unde oaspeții din Regat și din Ardeal au fost bruscați și insultați de acești patrioți în modul de mai rușinos”.
„Viața Nouă”, Anul III, nr. 156, 27 Iunie 1915.