Presingul autosufocant

A venit vremea tenisului de la Roland Garros, dar mă urmăresc încă ecourile finalei de Liga Campionilor. Am simțit nevoia să văd meciul în reluare, deși de obicei nu suport să urmăresc înregistrări nici dacă am pierdut evenimentul live. Am revăzut meciul la alt post și da, a fost diferit. Nu mă refer neapărat la calitatea comentariului teverist (a scris și Tolo despre asta), cât despre entuziasmul și implicarea pe care le oferă o partidă comentată de pe stadion. Cei de la TVR au fost dezamăgiți că ei comentează din studio și au transmis asta prin sticlă. Apoi, vedeau ce vedeam și noi, nu ne surprindeau cu nimic. În schimb, dincoace, am putut afla, pe final de partidă, că jucătorii lui Atletico înotau în partea de teren invizibilă, în încercarea de a reveni în apărare. Mi-am amintit atunci de pronosticul meu la semifinala cu Barcelona, că Atletico n-are lot care să reziste la o dublă de asemenea intensitate. M-am înșelat atunci, lotul lui Atletico, restrâns o dată în plus și de accidentări, a continuat să joace la sacrificiu până aproape de limanul absolut. Remarcasem presingul în haită făcut în zona careului Barcelonei, în “finala” campionatului, o găselniță curajoasă care împiedica adversarii să se suie pe ei. Așa s-a întâmplat și la regalul cu Real, dar acest efort supraomenesc, combinat și cu pierderea unei schimbări, i-a secătuit în prelungirile regulamentare. Au mai ținut o vreme ritmul, din ce în ce mai greu. Și a venit minutul 110, al golului de 2-1. Ce făceau atunci băieții lui Simeone? Același presing sufocant, dar de data asta și pentru ei. Știam când avea să se marcheze golul care a schimbat totul, cum ar fi spus vânătorii de clicuri, așa că am urmărit atent geneza fazei. Așadar, cei de la Real pasau în zona careului propriu fără a putea avansa, Casillas a fost în posesie, n-a vrut să bubuie mingea, returnând-o tot în zonă, dar, când aceasta i-a revenit încă o dată, a degajat… greșit, direct la un adversar, pe la 35 de metri. Deci presingul își atinsese scopul, numai că jucătorul cu pricina (neidentificat) n-a mai fost în stare să profite, a controlat defectuos, mingea ricoșând în tușă, la Di Maria. Acesta a avansat nepermis de mult, talonat greoi de un adversar care nu l-a atacat, apoi a zvâcnit printre alți doi fundași și asta a fost. Nici Marcelo, câteva minute mai târziu, n-a fost întâmpinat de nimeni, brazilianul trezindu-se că pătrunde ca în unt, spre surprinderea tuturor. Dar, evident, gândul se întoarce tot la minutul 93, la ce-ar fi fost dacă…