Vreme de cinci ani, am tratat cu total sictir orice invitație de a acorda interviuri în presă. Refuzul era urmare a unui soi de lehamite, adresat unui domeniu acaparat de personaje ce n-ar avea loc, în marea lor majoritate, nici la grădina zoologică. De câteva luni însă, odată cu apariția în librării a celor „Zece povestiri multilateral dezvoltate”, cerințele de marketing ale cărții m-au silit să ies din nou din bârlog.
Ca urmare, zilele trecute, cunoscutul prozator și scenarist Florin Lăzărescu m-a întrebat, într-un interviu pentru blogul său, ce îmi displace la scriitorii români de azi. Iar eu, cu sinceritatea mea zevzecă, i-am răspuns ce: faptul că cei mai mulți sunt slugarnici față de reprezentanții puterii politice și economice. Am dat ca exemplu haremul cu artiști al președintelui țării, care funcționează în paralel cu haremul lui de muieret politic, dar și politicienii mai mărunței au în stăpânire și folosință haremurile lor de artiști. Despre ăia care îi adresau versuri omagiale lui Ceașcă se zicea că sunt forțați s-o facă, fiindcă altfel și-ar risca libertatea, dar pe ăștia de acum ce pericol îi paște, de își leapădă verticalitatea cât colo ? Sau intră în discuție foamea de lovele, de funcții și de alte avantaje palpabile ?
Unul dintre cei care întrebuințează ca pe o sapă condeiul, dar bine înfipt în șefia „Uniunii Scriitorilor”, este un anume Casian Spiridon, de care sigur nu ați auzit. Omul ăsta, pe deasupra și redactor-șef al revistei „Convorbiri Literare”, a apărut și pe pagina electorală a lui Năstase la prezidențiale, și pe cea a lui Gheorghe Nechita la primăria Iașului, îndemnând electoratul să îi ștampileze pe cei doi. A făcut-o dezinteresat, oare ? Să nu fim copii !
În primăvara fiecărui an, insul se lipește de niște sponsorizări interesante, inclusiv de la primăria comandată de Nechita, și organizează „Zilele Convorbiri Literare”. Așa s-a întâmplat și anul ăsta când, în plină criză financiară, o groază de bani au fost pulverizați pe cazarea, crăpelnița și premiile destinate unei găști de invitați la eveniment.
Cine umblă cu mierea se unge obligatoriu pe barbă, căci Casian poartă barbă și chelie, mai ales că oricum bonurile de decont ajung în propria-i contabilitate. Așa că, adăugând pe ici pe colo câte o factură imaginară ca niște poeme, se poate pleca acasă cu bani frumoși, de la evenimentul amintit.
Așa se fac vilele în România. Căci nea Casian Spiridon are, pe lângă barbă și chelie, și o mândrețe de vilă. Cine zicea că poeții români mor de foame ?
