PSD pare un partid măcinat de convulsii interne. Bâlbâielile jenante care au dus la schimbarea a doi miniștri de interne și conflictul recent dintre Viorel Hrebengiuc și Miron Mitrea, ca și întârzierea anunțării unui candidat la președinție arată un partid confuz, fără orientare.
Și totuși, în mod paradoxal, poziția lui Mircea Geoană în fruntea partidului pare mai sigură ca niciodată. Președintele PSD este reprezentantul perfect al liderului-lichid. Orice lichid ia forma vasului în care este pus. Exact asta a făcut Geoană cu PSD. Nu are nici coerență, nici strategie, ca să nu mai zic de îndrăzneală pentru a reforma partidul. Când Ion Iliescu a vrut să-l suspende pe Băsescu, Geoană s-a lăsat dus de val, destul de neconvins, și a acceptat ceea ce s-a dovedit apoi cea mai mare greșeală din anii de opoziție. La negocierea posturilor din guvern, câteva voci din partid au preferat cu tot dinadinsul un serviciu Secret, așa că Geoană s-a bătut pentru Ministerul de Interne, cu care apoi nu a știut ce să facă. Cu toate acestea, Geoană își lasă în urmă adversarii cu adevărat periculoși și, lichid cum spuneam, umple golurile lăsate de aceștia.
Dacă în 2005 părea un visător care se pune cu greii Iliescu, Năstase, Dan Ioan Popescu, Mitrea, acum Geoană câștigă prin lipsă de adversar serios. Popescu a plecat cu totul din partid, Iliescu rămâne respectat, dar e nesemnificativ. Năstase e o umbră patetică a ce era odată, după ce a refuzat să priceapă că nu poți și să te ascunzi de justiție după fustele Parlamentului și să ai ambiții politice grandioase în același timp. Singurul adversar de temut rămânea Miron Mitrea. După ce s-a lăudat ca un manelist la petrecere că și-a înfipt colții în beregata lui Geoană, Mitrea descoperă acum că nu prea ai ce să faci cu colții în beregata unui corp lichid. Întrebat de ziariști despre intenția lui Mitrea de a-i face concurență la congres, Geoană a întrebat aparent mirat ”cine e Mitrea?”. Geoană și-a arătat atunci clasa de supraviețuitor, care are răbdare și încasează, așteptând să câștige pe termen lung: un adversar politic este terminat nu când îl demonizezi, ci când îl faci irelevant. Mitrea a devenit irelevant.
Cum a reușit Geoană să-și marginalizeze adversarii serioși? Transferând puterea dinspre centru spre teritoriu și aliindu-se cu unii contra altora fără să fie definitiv de partea nici unuia. Hrebenciuc e util pe moment pentru că se luptă cu Mitrea, într-un surprinzător război civil în interiorul grupului din Moldova, care altădată era atotputernic. Mazăre a ajuns să-și pună ministru la București, Oprișan face liste cu secretari de stat, iar Vanghelie își trimite interlopii direct la Ministerul de Interne. Nici unul dintre acești politicieni-maneliști nu poate depăși statutul de aghiotant la București. Nimeni nu-și poate închipui că certații cu școala Oprișan sau Vanghelie ar putea ajunge președinte de partid. Așa că sunt perfecți pentru Mircea Geoană.
Poate că Mircea Geoană nu este reformatorul care va schimba fața PSD-ului. Dar e mai rezistent decât pare și decât îl credeam cu toții.
