Președintele Traian Băsescu a sesizat Curtea Constituțională în legătură cu legea referitoare la casele naționalizate, menționând că motivele sale sunt diferite față de cele ale partidelor care au contestat anterior actul și că, printre altele, reglementarea a încălcat principiul bicameralismului. Președintele Traian Băsescu a trimis, marți, președintelui Curții Constituționale, Ioan Vida o sesizare de neconstituționalitate asupra Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, informează Președinția.
În sesizare, Băsescu precizează că potrivit art. 77 din Constituția României, înainte de promulgare, președintele poate solicita verificarea constituționalității legii. „Am luat la cunoștință că prin Decizia nr. 1351 din 10 decembrie 2008 a Curții Constituționale, pronunțată în cadrul controlului anterior de constituționalitate au fost respinse, cu opinia separată, sesizările formulate de către deputații aparținând Partidului Democrat Liberal și Partidului Național Liberal, dar motivele pentru care formulez prezenta sesizare sunt diferite de cele expuse deja în sesizarea anterioară”, scrie Băsescu.
O primă categorie de motive identificate de Băsescu sunt „aspecte de ordin procedural”: „Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 fost adoptată cu încălcarea normelor constituționale referitoare la procedura de legiferare, și anume a principiului constituțional al bicameralismului consacrat de art. 61 alin. (2) din Constituție, precum și a competențelor stabilite pentru cele două Camere, potrivit art. 75 alin. (1) Constituție”.
Băsescu menționează că Senatul, în calitate de primă cameră sesizată, a respins propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar Camera Deputaților, în calitate de cameră decizională, a adoptat propunerea legislativă, însă cu un conținut diferit față de conținutul legii respinse în prima Cameră.
„Propunerea legislativă avea ca obiect completarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 10/2001 prin introducerea a trei noi alineate ce vizau măsuri protecționiste prin asigurarea urgentă a fondului de locuințe pentru chiriașii de bună-credință evacuați din locuințele retrocedate foștilor proprietari, ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, în vederea realizării echității sociale. În raport de forma legii trimisă spre promulgare, varianta legii adoptată de Camera decizională se îndepărtează în mod substanțial atât de la textul propunerii legislative cât și de la obiectul avut în vedere de inițiatori”, menționează șeful statului în solicitarea către CC.
Aspectele de fond sesizate de președinte se referă la faptul că legea, în forma trimisă spre promulgare, conține prevederi ce nu corespund exigențelor Convenției Europene a Drepturilor Omului privind accesibilitatea și previzibilitatea normei juridice.
„Legea nu respectă principiul preeminenței dreptului și al separației puterilor în stat, care presupune ca legiuitorul să nu intervină pe parcursul derulării unor proceduri administrative sau judiciare prin măsuri care să avantajeze una dintre părți în detrimentul celeilalte, ori care să ducă la modificarea procedurilor juridice pe parcursul derulării proceselor existente în fața judecătorului”, susține șeful statului.
El menționează că la 9 decembrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza «Viașu vs România», a identificat o disfuncționalitate a legislației române și o practică administrativă care a afectat, și poate încă afecta, și pe viitor, un număr mare de oameni.
Cadrul legal, stabilit de autorități pentru o categorie specifică de cetățeni, respectiv beneficiarii măsurilor de restituire a bunurilor naționalizate sau confiscate de statul comunist este apreciat ca inadecvat, iar modificările aduse nu sunt de natură să asigurare un just echilibru între diferitele interese incidente și să determine realizarea efectivă și rapidă a dreptului la restituire, în conformitate cu principiile preeminenței dreptului și al legalității, menționează președintele. „Or, prin ratificarea Convenției, Statul român și-a asumat obligația de a stabili un cadru juridic intern compatibil cu aceasta”, completează Traian Băsescu.
El scrie că modificarea de la art. I pct. 10 din Lege a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție care prevede că legea se aplică numai pentru viitor.
„Prevederea legală modifică, pentru trecut, condițiile de existență a sancțiunii nulității, restrângându-i sfera de aplicare, cu scopul de a valida înstrăinările unor imobile preluate fără titlu făcute în baza Legii nr. 112/1995. Nulitatea actului de înstrăinare a unor imobile preluate fără titlu valabil se poate pronunța numai dacă acestea «sunt considerate astfel anterior intrării în vigoare Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare». Textul, așa cum este redactat nu respectă precizia și previzibilitatea cerute de noțiunea de «legalitate», în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, deoarece nu se precizează care este sensul noțiunii de «imobile preluate fără titlu valabil» înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 213/1998, din moment ce așa cum a remarcat în repetate rânduri și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Păduraru c. României) noțiunile de «titlu valabil» și «titlu nevalabil» în cazul imobilelor preluate de către stat au fost și sunt controversate în jurisprudență generând și amplificând insecuritatea juridică. Prin modificarea propusă, această insecuritate în loc să fie înlăturată este agravată, deoarece nici din legislația anterioară Legii nr. 213/1998, și nici din jurisprudență nu rezultă univoc ce se înțelege prin imobile preluate fără titlu valabil, prima accepțiune legală fiind dată de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 și apoi – dar fragmentar – de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001, dar la care acum se renunță, fără nicio fundamentare juridică”, scrie Băsescu.
El arată, de asemenea, că se restrâng actele juridice de înstrăinare considerate nule și, implicit, se exclude controlul judecătoresc pentru o serie de contracte de vânzare-cumpărare, dar fără a se stabili ce se întâmplă cu hotărârile judecătorești pronunțate anterior.
„Prin această reglementare se aduce și o gravă atingere securității juridice și stabilității raporturilor juridice. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că, în virtutea principiului separației puterilor în stat, Parlamentul nu are dreptul să intervină în procesul de realizare a justiției neputând împiedica instanțele judecătorești de a-și exercita atribuțiile prevăzute de art. 124 din Constituție, de realizare a justiției. (Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993)”, susține Băsescu.
Completarea de la art. I pct. 11 din legea trimisă spre promulgare, conform căreia „Contractele de vânzare – cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, sunt acte autentice și constituie titlu de proprietate opozabil de la data încheierii acestora” conține dispoziții retroactive deoarece reglementarea vizează situații trecute și nu în curs de derulare sau care se vor naște în viitor, se menționează în sesizare.
„Mai mult, norma este echivocă și imprecisă, ceea ce contravine principiului preeminenței dreptului și principiului securității juridice, întrucât face imposibilă interpretarea și aplicarea ei unitară, de vreme ce nu rezultă dacă un contract de vânzare-cumpărare încheiat, în temeiul art. 9 Legii nr. 112/1995, dar având ca obiect un imobil preluat fără titlu valabil, constituie sau nu un titlu valabil și «opozabil» adevăratului proprietar. De altfel, Curtea Constituțională a stabilit în jurisprudența sa în mod explicit și constant că Legea nr. 112/1995 nu reglementează decât imobilele preluate cu titlu valabil, iar nu și cele preluate fără titlu, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în același sens (Cauza Păduraru c. României) că „Legea nr. 112/1995 nu se aplică decât în cazul situației bunurilor față de care statul deținea un titlu de proprietate (paragrafele 26-30) și că nicio altă dispoziție internă nu acorda statului dreptul de a vinde un bun care se găsea de facto în patrimoniul său și pentru care nu avea așadar un titlu”, mai scrie Băsescu în cererea către Curtea Constituțională.
Președintele susține că este neconstituțională completarea de la art. I pct. 5 din legea trimisă la promulgare, deoarece exclude de la restituirea în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995 și preluate de stat fără titlu valabil, fiind contrară dispozițiilor art. 15 și art. 16 din Constituția României., iar în forma actuală a legii nu a fost reglementat regimul juridic al acestor bunuri, astfel că au putut fi restituite în natură.
„Prin art. I pct. 2 se abrogă alin. (2) al art. 2 din forma anterioară a Legii nr. 10/2001, iar din acest moment, persoanelor cărora le-au fost preluate imobile fără titlu valabil li se neagă, implicit, calitatea de proprietar ce, anterior, le fusese în mod explicit recunoscută, cu toate efectele ce decurgeau din acest articol, deși, în cazul preluărilor de facto nu au fost lipsite de prerogativa dispoziției. În ceea ce privește obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001, în jurisprudența sa Curtea a stabilit că imobilele preluate de stat fără titlu valabil, nu au făcut obiect al dreptului de proprietate al statului acesta exercitând doar atributele posesiei și folosinței. De aceea « măsurile cuprinse în lege nu sunt aplicabile acelor locuințe cu privire la care statul nu a dobândit, legal, dreptul de proprietate». (Decizia Curții Constituționale nr. 482/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 4 februarie 2004). Și anterior în jurisprudența sa, Curtea a statuat că imobilele preluate de stat fără titlu nu pot face obiect al dreptului de proprietate al acestuia. (Decizia Curții Constituționale nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995)”, se mai precizează în cerere.
De asemenea, șeful statului arată că la art. I pct. 13, s-a dispus completarea art. 46 cu alineatul (4), conform căruia „persoana îndreptățită are obligația de a urma calea prevăzută de prezenta lege, după intrarea acesteia în vigoare” și că „prevederile prezentei legi se aplică cu prioritate”.
„Prevederea adoptată din dorința de a consacra in terminis caracterul special al Legii nr. 10/2001 și aplicarea cu prioritate a procedurilor administrative și judiciare reglementate prin această lege este susceptibilă de interpretări diverse, încălcând principiul legalității stabilit în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât nu se arată care sunt condițiile și limitele de aplicare «prioritară» a Legii nr. 10/2001, iar pe de altă parte, dispoziția se află în contradicție cu dispozițiile art. 21 din Constituție care garantează accesul liber la justiție, deoarece persoana îndreptățită, care nu a fost lipsită decât de atributele posesiei și folosinței, păstrând prerogativa dispoziției, putea uza de calea dreptului comun pentru readucerea în patrimoniu a bunului aflat în posesia unui neproprietar. Neconstituționalitatea apare ca fiind și mai evidentă în contextul abrogării art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001”, argumentează președintele.
Consacrarea bunei-credințe ca o cauză de asanare a nulității absolute a actelor de înstrăinare a imobilelor preluate fără titlu valabil nu poate avea semnificația juridică a unui fine de neprimire a cererii în revendicare a proprietarului inițial deoarece „ar însemna a lipsi de eficiență art. 2 alin. (2) din lege, încălcându-se astfel un principiu fundamental de interpretare, „actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat”, potrivit căruia un act juridic trebuie interpretat în sensul producerii de efecte juridice și nu în acela al lipsirii lui de orice efect, susține Băsescu, citând Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003.
„Astfel, în cadrul aceleiași categorii de persoane există două situații diferite, respectiv, până în prezent unele persoane au obținut hotărâri definitive și irevocabile, prin care s-a constatat că nu au pierdut calitatea de proprietar, iar cele ale căror litigii sunt în curs de judecată nu vor mai putea obține această recunoaștere, ceea ce contravine și dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Mai mult, legea nu reglementează situația juridică a acestei categorii de persoane, respectiv modalitatea concretă în care acestea vor beneficia de măsuri reparatorii”, susține președintele.
În concluzie, el solicită Curții să admită sesizarea de neconstituționalitate și să constate că prevederile Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sunt neconstituționale, fiind contrare dispozițiilor art. 1, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 44, art. 61 și art. 75 din Constituția României, republicată.
Curtea Constituțională a decis, pe 10 decembrie, că modificările aduse legii privind casele naționalizate sunt constituționale, respingând contestația semnată de 55 de deputați, respectiv 63 de deputați din PDL. Curtea Constituțională a soluționat, în cadrul controlului anterior promulgării legii, sesizările asupra neconstituționalității Legii pentru modificarea și completarea Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
PDL a contestat, în octombrie, la Curtea Constituțională modificările aduse de Parlament la Legea caselor naționalizate.
Președintele Traian Băsescu a cerut, în luna august, Parlamentului, reexaminarea legii de modificare a legii caselor naționalizate, inițiată de parlamentari ai PC, considerând că actul normativ este echivoc și imprecis și conține formulări neclare, consființește actele de naționalizare deoarece exclude de la restituirea în natură a terenurilor aferente imobilelor înstrăinate în temeiul Legii 112.
Deputații au respins, în octombrie, cu 117 voturi „pentru”, 79 „împotrivă” și 28 abțineri, raportul Comisiei juridice la cererea de reexaminare privind legea caselor naționalizate, președintele de ședință, Eugen Nicolicea, explicând după vot că legea va fi retrimisă șefului statului, în forma inițială.
Premierul Călin Popescu Tăriceanu declara atunci că votul exprimat în Camera Deputaților La legea caselor naționalizate poate declanșa un lung șir de procese la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), pentru încălcarea dreptului constituțional la proprietatea privată.
Forma trimisă la promulgare inițial, și care rămâne valabilă după votul deputaților, prevede că nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii 112/1995.
De asemenea, nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate, tot în baza legii 112.
Legea mai prevede că persoanele care au primit despăgubiri în baza Legii 112 pot solicita restituirea în natură numai dacă imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a noii legi, și numai după returnarea sumei reprezentând despăgubirea primită, acualizată conform cu indicele de inflație.
În cazul în care imobilul a fost vândut în baza legii 112, proprietarul inițial are dreptul numai la măsuri reparatorii, prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
De asemenea, dacă respectivele persoane au primit despăgubiri în baza Legii 112, ele au dreptul la diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele de inflație, și valoarea corespunzătoare de piață a imobilului.
Chiriașii care au cumpărat imobile în baza legii 112 și ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la asigurarea cu prioritate a unei locuințe de către consiliile locale sau de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței.
Sumele plătite de aceste persoane pentru cumpărarea imobilului naționalizat și care ulterior a fost restituit proprietarului, constituie, prin actualizare la nivelul pieței, avans la noul imobil, pe care au dreptul să îl cumpere de la stat.
