Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ), Livia Stanciu, a afirmat, vineri, în cadrul unui seminar, că noile Coduri, guvernând sistemul judiciar în ansamblul său, reprezintă acte normative de o importanță covârșitoare de care depinde eficiența justiției.
„În orice societate democratică, codurile – fie că vorbim despre cele care cuprind normele substanțiale civile sau penale, fie că vorbim despre Codurile de procedură civilă sau penală – reprezintă și trebuie să reprezinte fundamentul legislației unui stat democratic, trebuie să reprezinte elementul de stabilitate, spun eu, de continuitate a legislației statului respectiv, trebuie să reprezinte totodată acel ansamblu, acel corp de norme juridice cu care toate celelalte acte normative emise în cadrul statului respectiv de către autoritatea legiuitoare, trebuie să se coreleze, să se armonizeze”, a susținut judecătoarea Livia Stanciu, în cadrul seminarului „Pregătirea implementării noilor coduri: instituții noi procesual-penale”, unde au participat judecători și procurori.
În opinia judecătoarei, Codurile de procedură civilă sau cel de procedură penală, care guvernează sistemul juridicar în ansamblul său, „reprezintă acte normative de o importanță covârșitoare de care depinde în foarte mare măsură, atât respectarea dreptului la un proces echitabil, cât și judecarea cauzelor într-un termen rezonabil, aspecte care reprezintă comandamente actuale ale instanțelor judecătorești în ansablu, ale parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești de care depinde eficiența întregului sistem judiciar”.
„În ultima perioadă cu toții vorbim, dezbatem, discutăm despre modernizarea procesului judiciar în ansamblul său și desigur astăzi discutăm despre modernizarea procesului penal, în principal. Vorbim, de asemenea, despre garantarea la nivelul standardelor europene a drepturilor procesuale recunoscute părților, vorbim despre asigurarea celerității judecării cauzei, a caracterului unitar al jurisprudenței și încercăm să găsim metode pentru realizarea acestor obiective. Consider că aceste obiective reprezintă obiective prioritare ale unui Cod de procedură penală, ale unui nou Cod de procedură penală și pot să o spun cu toată convingerea, cu convingerea practicianului, care pe parcursul a peste 30 de ani am desfășurat activitate și ca judecător, dar și ca procuror. Legea 135 din 1 iulie 2010 – lege de adoptare a noului Cod de procedură penală, pe care astăzi îl supunem noi dezbaterii, a reușit și reușește într-adevăr să atingă aceste comandamente”, a spus Stanciu.
Președintele ICCJ a invocat instituțiile noi introduse în Codul de procedură penală, care, în opinia sa, contribuie în egală măsură atât la modernizarea procesului penal în ansamblul său, cât și la asigurarea eficienței procedurilor judiciare.
Un prim element de noutate a Codului de procedură penală îl reprezintă acea instituție a separării funcțiilor judiciare. „Vorbim despre o separare a funcției de urmărire penală, de funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală, vorbim despre o funcție distinctă de verificare a legalității trimiterii în judecată sau a netrimiterii în judecată dispusă de către procuror și distinct de toate acestea de o funcție judiciară de judecată”, a explicat șeful instanței supreme.
În mod corespunzător acestor funcții, mai exact funcției judiciare de dispoziție asupra drepturilor libertăților fundamentale ale persoanei în cursul urmăririi penale, precum și funcției de verificare a legalității trimiterii sau netrimiterii în judecată, Codul de procedură penală, instituit prin Legea 135, reglementează două instituții de bază, de esență, respectiv pe aceea referitoare la instituția judecătorului de drepturi și libertăți și instituția judecătorului de cameră preliminară, a continuat Livia Stanciu.
„Prin preluarea în mare parte a cererilor, a plângerilor cu care la ora actuală sunt aglomerate completele de judecată de la nivelul tuturor instanțelor, atât instituția aceasta a judecătorulu de drepturi și libertăți, cât și instituția judecătorului de cameră preliminară vor contribui la o organizare mult mai eficientă a activități de judecată în cadrul instanțelor, pe de o parte, iar, pe de altă parte, vor putea asigura un caracter fluent al derulării activității de judecată și – ca să fiu mai concretă – judecătorul acesta de drepturi și libertăți, prin faptul că el va soluționa cererile, plângerile formulate împotriva măsurilor preventive sau măsurilor asigurătorii formulate în cursul urmării penale, el va degreva practic complemente de judecată de la nivelul tuturor instanțelor de soluționare a unor astfel de cereri. Va degreva, de asemenea, și va înlătura multitudinea de incompatibilități, de cereri de recuzare sau de abținere a magistraților, cereri cu care sunt încărcate la ora actuală instanțele de judecată”, a explicat judecătoarea Stanciu.
În ce privește judecătorul de cameră preliminară, prin atribuțiile pe care le are – de verificare a legalității trimiterii în judecată sau a netrimiterii în judecată – degrevează completele de judecată de la nivelul tuturor instanțelor, de soluționare a plângerilor întemeiate pe dispozițiilor articolului 278 indice 1 din Codul de procedură penală. Totodată, el va degreva de soluționarea plângerilor împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, plângeri care au aglomerat rolul tuturor instanțelor, inclusiv a jurisdicției supreme, al celui mai înalt complet de la instanța supremă – a completului de nouă judecători.
„De asemenea, același judecător de cameră preliminară, prin verificarea legalității trimiterii în judecată dispusă de procuror, prin verificarea administrării probelor sau a legalității efectuării actelor de urmărire penală va putea veni în sprijinul și în asigurarea unei fluențe în derularea activității de judecată în fața primei instanțe știut fiind faptul că de cele mai multe ori cauzele trenează pe rolul primei instanțedin cauza multitudinii cererilor care vizează fie legalitatea trimiterii în judecată, fie nelegalitatea probelor administrate în faza de urmărire penală”, a mai spus Stanciu.
Judecătoarea Stanciu a precizat că o reglementare deosebit de modernă a noului Cod de procedură penală este cea referitoare la „instituția măsurilor preventive, mai exact lărgirea paletei acestor măsuri preventive”.
„Introducerea în gama aceasta a măsurilor preventive a unor noi măsuri preventive, a controlului judiciar, a controlului judiciar pe cauțiune, a arestului la domiciu, reglementări care nu fac decât să reprezinte o concretizare a necesității, a nevoii practicienilor de diversificare a acestor măsuri preventive, de asigurare a unui caracter gradual al acestora la momentul luării de către magistrat. Mai mult, spun eu, că în acord cu jurisprudența Curții Europene a Dreptului Omului în Codul acesta de procedură penală adoptat prin Legea 135 găsim practic o reglementare clară, concisă, o reglementare deosebit de sintetică a principiului proporționalității luării unei măsuri preventive în raport de gravitatea acuzației adusă persoanei față de care se ia acea măsură preventivă”, a susținut șeful ICCJ.
În materia urmăririi penale o altă instituție „de o importanță deosebită” în opinia magistratei, este cea referitoare la principiul oportunității, care permite procurorului să renunțe la exercitarea acțiunii penale atunci când în raport de datele concrete ale speței apreciază că nu mai există, că nu se mai justifică un interes public pentru continuarea exercitării acțiunii penale.
De asemenea, Stanciu a indicat alte două instituții „care contribuie la simplificarea procedurilor judiciare”, fiind reprezentate de procedura specială, de a acorda recunoașterea vinovăției, precum și de procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției. „Această ultimă procedură fiind introdusă într-o formă similară, în mod anticipat, cu sprijinul într-adevăr al Ministerului Justiției, care încă de anul trecut a răspuns solicitărilor Instanței Supreme, a fost introdusă în actualul cod de procedură penală, în dispozițiile art. 321 indice 1 din Codul de procedură penală prin Legea 202/2010”, a adăugat sursa citată.
Pe de altă parte, președintele ICCJ a invocat alte noi instituții, care așează, pe de o parte, pe o bază bună activitatea de judecată a instanței supreme, iar pe de altă parte, unificarea jurisprudenței. „Mă refer la instituția recursului în casație și acea procedură nou introdusă de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept”, a arătat Stanciu.
În ce privește recursul în casație, acesta este prevăzut ca o cale extraordinară de atac și are drept scop ca instanța supremă să judece conformitatea hotărârilor pronunțate de către celelalte instanțe, dispozițiile cu regulile de drept aplicabile.
„Este foarte adevărat că noul Cod de procedură penală atribuie în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție soluționarea acestor recursuri în casație împotriva a tuturor hotărârilor pronunțate de către Curțile de Apel, ca instanțe de apel cu excepția hotărârilor care se dispune rejudecarea cauzelor. Important însă aici – și spun că această instituție a fost foarte bine gândită pentru o asigurare a eficientizării procedurii judiciare derulate în fața Înaltei Curți – este faptul că în cadrul acestei instituții a recursului în casație s-a prevăzut o procedură, dar prealabilă, de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, procedură care se judecă în camera de consiliu, într-un complet format dintr-un singur judecător, procedură care din punctul nostru de vedere al judecătorilor supremi are rolul unui filtru, deci de a filtra acele cereri de recurs în casație, de a nu mai ajunge pe rolul completelor instanței supreme, fie cererile de recurs în casație care sunt introduse tarrdiv, fie acele cereri de recurs în casație care sunt îndreptate împotriva unor hotărâri judecătorești ce nu sunt supuse recursului în casație sau care nu se încadrează cazurilor limitative enunțate de legiuitor, fie a cererilor care nu sunt motivate corespunzător, ceea ce are sigur are ca efect benefic degrevarea judecătorilor supremi, care judecă în ședință publică astfel de cauze”, a explicat Livia Stanciu.
