Președinta unei fundații de caritate din Moldovița a însoțit-o pe Nadia Comăneci la Olimpiada de la Montreal

– Margitta von Moltke a făcut parte din echipa „Adidas” care a ales echipamentele sportive alb cu bandă tricolor, cu care Nadia Comăneci a concurat la Olimpiada din 1976
Președinta Fundației „Răsărit de Soare”, Margitta von Moltke (foto), a ales să-și petreacă o mare parte din timp pe meleaguri sucevene, la Vatra Moldoviței, după ce a însoțit mai mulți sportivi români la competiții sportive internaționale, printre care și pe marea gimnastă Nadia Comăneci, la Jocurile Olimpice de la Montreal, în 1976. Fundația sa sprijină în mod deosebit oamenii săraci din România, bătrânii, persoanele cu handicap din centrele de plasament și centrele de recuperare, dar și sportivii diferitelor cluburi române.
Viața acestei femei, născută în Berlin, este legată de lumea sportului, în special sportul românesc de performanță. Margitta a însoțit-o pe Nadia Comăneci la mai multe Campionate Mondiale, chiar și la Olimpiada de la Montreal unde gimnasta noastră a cucerit lumea obținând prima notă de zece de la înființarea Olimpiadei. Originea germană nu a împiedicat-o să fie o persoană foarte prietenoasă și cu mare drag de România, unde și-a făcut de-a lungul timpului cei mai buni prieteni (regretata Lia Manoliu, antrenoarea Maria Simionescu sau Olga Didilescu).
Margitta von Moltke a făcut parte și din echipa „Adidas” care a ales echipamentul sportiv alb cu bandă tricolor cu care echipa României s-a prezentat la Olimpiada de la Montreal.
Despre Nadia Comăneci, Margitta își amintește că era un copil firav, foarte ascultător, care a debutat la Jocurile Olimpice de la Montreal – 1976, când avea doar 15 ani. „Tânăra gimnastă s-a întrecut pe sine, le-a depășit spectaculos și clar pe toate celelalte concurente, învingând în cele din urmă până și tabela de afișaj, aparatul fiind în imposibilitate de a-i afișa prima notă de 10 acordată vreodată într-un concurs internațional la disciplina respectivă. Evoluțiile ei strălucitoare au făcut din Nadia un simbol al gimnasticii mondiale”, ne-a povestit Margitta.
Tot ea ne-a mai spus că Bela Karolyi, antrenorul lotului național, care în 1967 a făcut o selecție la școala din Onești unde a descoperit-o pe viitoarea stea a gimnasticii mondiale, era destul de dur cu tinerele gimnaste. „De multe ori Nadia mânca doar mere și bea apă minerală pentru a-și păstra greutatea. Avea uneori probleme cu greutatea, dar după concursuri noi le mai luam deoparte, fără să vadă Bela, și le mai dădeam câte o șarlotă, câte ceva dulce pentru că le era și lor poftă de ceva mai bun”, ne-a mai spus președinta fundației de caritate. Au fost și vremuri în care, își amintește interlocutoarea noastră, Nadiei nu i s-a permis să iasă din țară, semnalele venind de la „Cabinetul II – Elena Ceaușescu”, dar cu ajutorul Margittei gimnasta a fost lăsată să iasă din țară și ajutată să participe la competiții. Deși de-a lungul timpului a avut „de-a face” cu sportivi și antrenori din alte state (Rusia fiind pe atunci o mare putere în gimnastică), Margitta s-a legat sufletește de români și de România, păstrând până în ziua de azi cele mai sincere și de durată prietenii. Pentru că a dorit să sprijine în continuare sportul românesc, dar și oamenii nevoiași din județ, și-a cumpărat o casă la Moldovița unde și-a adunat cam toate amintirile pe care le-a adunat într-o viață de la prietenii ei români. „Mi-am adus în România toate amintirile pe care le-am adunat în timpul când eram între sportivi. Am făcut un mic muzeu cu cămăși populare românești, vase de lemn foarte vechi, și tot felul de obiecte tradiționale românești pe care le-am primit de la prietenii mei români, care mi-au fost aduse în Germania, dar care acum s-au întors pe pământ românesc”, ne-a povestit Margitta. Femeia din Berlin „cu suflet românesc” ne-a vorbit cu mare respect și de Lia Manoliu, „un mare om, o enciclopedie, un om cult care cunoștea cinci limbi străine și care știa să-și țină întotdeauna cuvântul dat, o femeie onestă, plină de bunătate”.