Dacă fiecare ar trebui să găsească un epitet pentru presă, mă tem că ar abunda cele de natură negativă. Există revoltați sau dezamăgiți chiar în interior. De exemplu, Adrian Georgescu nu este la primul articol în care pune în discuție înseși metodele Gazetei care îi găzduiește opiniile. Cu un exercițiu democratic totuși de invidiat, Cătălin Tolontan îl contrează cu aceleași arme ale opiniei, apărându-și puii ca o cloșcă. Șterge de praf tablourile și mătură gunoiul sub covor. Până la urmă, de înțeles pentru postura în care se află. Dar metodele tipice, menite să stârnească valuri, rămân blamabile. Exemple sunt cu duiumul, cam ale acelorași redactori, amendate copios de cititori în comentariile postate online. Zilele trecute a apărut un articol total tendențios la adresa lui Dică, acesta având un singur scop, decriptabil mai ales pentru cei care înțeleg cu ce se mănâncă substantivul manipulare. Bazându-se pe niște replici inerente care se schimbă de când lumea pe terenul de joc, deopotrivă între profesioniști și amatori, între necunoscuți și între prieteni, redactorul prezent în cantonamentul Stelei a tras de păr un material cu un Dică pe post de tartor al clasei, care-și terorizează coechipierii cerându-le mingea, îi apostrofează etc. Concluzia apoteotică era că nu-l suferă nici un coechipier. Scopul era o reacție a jucătorului, care a și venit, asigurându-se astfel marfă pentru încă o zi. Dacă eram în locul lui Dică aș fi reacționat la concurență, măcar să nu-i întrețin audiența duplicitarului. La încă o zi distanță a mai apărut o speculație doctă, cu argumente pro și contra pentru Lucescu jr. la Steaua și Pițurcă la națională. Ca să vă faceți o idee, pentru prima mutare argumentele pro sugerează faptul că Meme este în relații bune cu Răzvan, în timp ce un argument contra era că relațiile dintre cei doi s-ar fi răcit! Prostioare de-astea sunt livrate frecvent pe post de bombe. Nu mai vorbim de bombe sexy…
O altă fațetă s-a văzut în cazul despărțirii lui Mutu de impresarii Becali. Am amintit deja de un radiofonist matinal (Sport Total FM) care s-a grăbit cu verdictul ca de obicei, fiindcă are acest obicei, să-și facă subiecții proști fără eufemisme. La cât de superficial a fost, a arătat că, nu de puține ori, cine zice ăla e. Apoi a venit Gazeta, prin același Tolo, cu amănunte care certificau faptul că separarea fusese o manevră strategică. Era exact ceea ce susținusem și eu în prealabil, fără a avea la îndemână atâtea informații, doar interpretând situația din perspectiva psihologică a celor implicați. Tot la nivel de redactor-șef, Prosportul vine cu altă părere, deontologică. Mutu ar fi un băiat „oricum, dar numai prost nu”, care a înțeles că relația cu Becali mai mult i-a dăunat și acum a găsit în sfârșit calea cea dreaptă! Rezumat: 1 – Mutu e prost; 2 – Făcătură, fără relevanță gradul de inteligență; 3 – Mutu e deștept. Murim și n-o să știm cum e Mutu cu adevărat! Dacă nu îi lăsăm pe alții să judece în locul nostru, Mutu e cum vrem noi…
