„Presa de ulei”

„Presa de ulei”
„La secția de presă ulei a întreprinderii de industrie locală «Producția» Suceava vin în fiecare an sute de țărani colectiviști din regiunea noastră, ba chiar și din părțile Hîrlăului și din Tg. Neamț pentru prelucratul semințelor de floarea soarelui. Făbricuța de odinioară, care aparținea unor exploatatori care storceau venituri mari din avutul țăranilor muncitori, a fost dezvoltată și reutilată în anii noștri. A fost mecanizat descărcatul și transportul în secție, aburii din interior sînt eliminați de un ventilator special, interiorul este inundat de lumina ce pătrunde prin geamuri spațioase”.
„Zori Noi”, Anul XVI, nr. 4416, Suceava, Duminică 18 februarie 1962.
„Grangurii de altădată”
„S-au născut în fotolii înalte, în mașini cu număr mic sau în blocurile din centrul orașului. Aveau fir direct cu Satana…Băteau din palme și li se deschideau toate ușile. Tindeau spre sus, spre cît mai sus. Plictisiți fiind, le făceau bine doar plecăciunile (din partea altora), bairamurile lungi și ședințele încheiate cu telegrame, știți dumneavoastră către cine. Aveau bibliotecile ticsite cu cărți. Necitite, nerăsfoite. Teama de adevăr, complexul față de cultură. Se credeau buricul pămîntului. Se credeau eterni. În prostie, în mediocritate, în dorința de a face cît mai mult rău. Ajunseseră pînă acolo încît își negau și obîrșia, nu-și mai recunoșteau nici părinții. Promiteau, mințeau, lătrau, guițau. Li se deschidea ușa, de către subalterni, cu capul. Deoarece aceștia, bieții de ei, aveau mîinile ocupate. Cu sacoșe, bagaje și alte mici daruri. Dacă încercai să dai într-unul, de fapt loveai în doi sau chiar în trei și așa mai departe. Pînă și eșecurile lor erau încununate de succes. Ași ai caliciei, ași ai caraghioslîcului. Ascunși în spatele ușilor capitonate. Feriți de griji”.
„Magazin” (săptămînal cultural-științific independent), Anul XXXIII, Nr. 7, Sîmbătă 17 februarie 1990.