Preotul care preschimbă „sapa în condei”

În acest an omagial dedicat, conform deciziei Sfântului Sinod, satului românesc – mai ales „preoților, învățătorilor și primarilor gospodari”, am promis că voi publica mai multe articole despre preoți de țară exemplari. Astăzi vi-l prezint pe Părintele Vasile Nistor, paroh în satul Todireni din comuna Stănița (județul Neamț). O parohie de 130 de familii, situată la 25 de kilometri de orașul Roman. La cei 46 de ani ai săi, Părintele Nistor are o activitate impresionantă pe toate planurile pe care se cuvine să lucreze un preot – pastoral, liturgic, administrativ, cultural. Adept al rânduielii și al lucrului foarte bine organizat, dar și sensibil la durerile omului, mustrător la nevoie, dar și capabil să atingă prin cuvânt cele mai sensibile zone ale inimii, Părintele Vasile Nistor este unul dintre preoții care iese din tipare.
Spre exemplu, cine s-ar aștepta ca un preot dintr-o zonă rurală nu foarte dezvoltată să fie implicat în activități de trainer sau de formator, de consultant în proiecte europene sau de dezvoltare comunitară? Acum câțiva ani a lucrat chiar la elaborarea unui „ghid financiar biblic” cu titlul: „Al meu, al nostru, al lui Dumnezeu”. Recunosc că, parcurgându-l pe îndelete, m-am lepădat de multe dintre prejudecățile pe care le aveam în privința anumitor aspecte de ordin economic sau financiar. La acest pragmatism al său, la simțul său practic se adaugă și incontestabile preocupări literare. Acum câteva zile, întrebându-l de proiectele sale de viitor, Părintele Vasile îmi scrie: „Mă străduiesc să contribui și eu la creșterea și formarea în credință a tinerei generații prin cărțile publicate și, mai ales, prin câteva proiecte care așteaptă lumina tiparului: o colecție de povestiri despre viața de parohie în zilele noastre și un proiect mai mare și de mai lungă durată ce va cuprinde mai multe lucrări, având ca temă principală educația financiară creștină și implicarea în societate a tinerilor noștri. Consider că viziunea prin care doar condamnăm iar și iar, an de an, pe bogatul nemilostiv (Luca 16, 19-31) este mai degrabă limitativă în contextul actual al societății romanești. De aceea, consider că trebuie să le vorbim mai mult tinerilor despre implicarea lor în înmulțirea talanților la propriu, dar într-un spirit creștin, cu accent pe responsabilitate socială corporativă, pe grija față de angajați și familiile acestora, pe grija față de mediu, de planeta aceasta primită ca dar de Sus și pe implicarea în afaceri care să presupună respect total pentru sănătatea si bunăstarea clienților, a noastră, a tuturor. Știu că sunt domenii noi pentru Biserica noastră și spiritul nostru ortodox românesc, dar cred ca stă în obligația noastră de a călăuzi generațiile care urmează și în aceste teme de mare interes”.
Aceste preocupări ale Părintelui Vasile Nistor cred că se reflectă cel mai bine în faptul că a obținut o diplomă de master în Teologie Socială, cu lucrarea: „Implicarea BOR în dezvoltarea comunitară a României”. Sigur că Biserica se implică deja în foarte multe proiecte de ordin socio-economic – după unii, poate prea multe sau cam în detrimentul unei lucrări duhovnicești mai consistente. Dar Părintele Vasile Nistor are nu doar argumente, ci și fapte concrete care întăresc ideea că între lucrarea Martei și cea a Mariei poate exista o deplină simbioză. Că ele nu se exclud, ci se susțin una pe alta.
Așa se face că unul dintre cei mai gospodari preoți de țară este și un talentat autor de piese de teatru școlar religios. Cel mai recent dintre cele trei volume ale sale este intitulat „Crucea fericirii” și este publicat de Editura Filocalia a Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului (eparhie din care face parte și Parohia Todireni). Scrisul este bine documentat și consistent din punct de vedere teologic, dar și extrem de accesibil copiilor de diferite vârste. Dintre toate piesele de teatru mă voi opri, în final, asupra uneia dintr-un alt volum, publicat de Editura Doxologia în 2014. Este vorba despre „Lucrul cel mai de preț”, o inedită punere în scenă a pildei talanților (Matei 25, 14-30). Autorul imaginează situația în care un împărat văduv oferă celor trei fii ai săi, în ordinea vârstei, cinci talanți, doi talanți, respectiv un talant, trimițându-i pentru un an în lumea largă, cu condiția de a nu-și dezvălui identitatea. Mezinul, cel ce a primit un talant, încalcă porunca împăratului și, folosindu-se de statutul său se îmbogățește, căsătorindu-se cu o prințesă dintr-un regat vecin. La întoarcere îi returnează tatălui său talantul de care nu s-a folosit deloc, „pentru că nici nu mai aveam nevoie de el, fiind un om bogat” (pag. 87).
Pare o abatere de la lectura literală a pildei evanghelice faptul că cel cu un talant se arată a fi, totuși, plin de bani. Dar este în deplin acord cu duhul parabolei faptul că cel cu un talant își ratează misiunea pentru că vede lumea ca scop în sine și nu ca mediu de cunoaștere, de întâlnire cu Stăpânul său. Mezinul din piesa de teatru argumentează în fața tatălui: „Măria Ta, eu cred că cel mai bine este să ai bani, foarte mulți bani… banii reprezintă cel mai de preț lucru din lume; dacă ai bani, poți zidi într-o clipă mănăstiri, spitale, azile de bătrâni, ca să vadă lumea cât ești de darnic sau poți zidi cetăți mărețe sau cumpăra armate de mercenari, cu care să cucerești lumea întreagă și să-i faci pe toți să-ți știe de frică. Cu banii poți cumpăra și poți face orice îți dorești. Iată de ce cred că banii sunt cel mai important lucru pe lumea asta”. Or, nici o lucrare omenească, oricât de nobilă ar fi, oricâte binefaceri ar aduce omenirii, nu are o valoare intrinsecă. Indiferent de câte facem pe acest pământ, dacă lucrarea noastră nu are și efecte spirituale lăuntrice, dacă prin ea nu ne apropiem mai mult de Dumnezeu, atunci nu am făcut, de fapt, nimic.
Alături de aceste piese de teatru, scriitorul în odăjdii Vasile Nistor are și o serie de scenarii de film scurt, pline de învățături creștine. Nădăjduiesc ca, într-un viitor apropiat, să se găsească resursele necesare pentru realizarea acestor filme atât de utile în educarea generații de astăzi, care preferă un video scurt oricărei alte forme de transmitere a informației. Până atunci, să ne bucurăm că în ogorul Domnului avem și astfel de harnici lucrători precum Părintele Vasile Nistor, a cărui activitate ne inspiră să ne reamintim celebrele versuri ale lui Tudor Arghezi: „Ca să schimbăm, acum, întâia oară/ Sapa-n condei și brazda-n călimară”.
(Pr. Constantin Sturzu, Doxologia.ro)