Dacă oamenii cu fotbal în cap ar avea loc să vorbească de diverși neaveniți, poate comisia aia de etică nou înființată n-ar avea obiectul activității. Două au fost declarațiile pe care vi le supun atenției, una a lui Dinu, cealaltă a lui Grigoraș. În privința lui Dinu, e adevărat că el își face loc oricând la microfoane, dar a lipsit un timp din peisaj din motive obiective. Iată că în mijlocul unei isterii cvasigenerale a acuzațiilor reciproce a cuvântat fără acea prețiozitate specifică. A spus că eliminarea rapidistului Herea a fost o măsură exagerată. N-aș discuta aici despre fair-play, ci despre pricepere. Dinamovistul a venit singur sanie, iar Herea, golănaș, doar l-a proptit puțin cu talpa. Galben era suficient. Apoi, Grigoraș a avut puterea pe care președintele gorjenilor n-a avut-o, declarând că intrarea lui Gardoș la Băcilă n-a fost cu intenție de rupere. Acum, dat fiind deznodământul, nu putea să-i spună și lui Băcilă „du-te, bă, la șah, du-te la șah!”. Dar în esență cam asta e, ca fotbalist îți asumi niște riscuri, inclusiv să dai peste un nebun ca Ganea care să te nenorocească pe viață (remember Kennedy!). E drept, acum Ganea tocmai ce a fost ademenit să se înscrie în echipa unui sanatoriu, pe nume Sănătatea. I-au spus că o să joace cu Steaua. Vă dați seama, la așa ceva n-ai cum să reziști. Pe ei, pe Steaua lor! Care Steaua ar putea replica cu o legitimare pe măsură, unul care e cel mai bun în domeniul său, oricare ar fi acela.
Tot la meciul Stelei, un amănunt pentru care nimeni n-a apelat la „jurisprudență”. Nu credeți că ar fi fost interesant să ne amintim ce a pățit Moți pentru un henț similar cu al lui Latovlevici? A pățit nimic! Era în 2009, la Mediaș. Moți băga alunecare, dar mingea săltată peste el s-ar fi dus în poartă dacă nu o lovea cu mâna. N-a fost suficient pentru arbitrul Lajos, iar Dinamo a scăpat cu 1-1. De data asta, când fu Steaua, nu fu Lajos. Fu Kovacs, alt ungur, altă interpretare, roșu și eliminare. Hai că a ieșit și rima!
