Premierul Victor Ponta a intrat în malaxorul retrocedării pădurilor solicitate de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților

Cele 166.813,50 de hectare de pădure pe care Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, prin intermediul Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina, le solicită statului român în instanțele de judecată au provocat un nou război al declarațiilor. De data aceasta, între ÎPS Pimen, arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, și premierul Victor Ponta.
Totul a plecat de la o discuție între cei doi, în urma căreia șeful Guvernului a ieșit cu o declarație la postul de televiziune Antena 3. În cadrul emisiunii difuzate pe 29 martie 2013, premierul a afirmat: „Există o soluție discutată cu arhiepiscopul Sucevei. Din veniturile Regiei Pădurilor Suceava, o parte importantă să rămână pentru susținerea monumentelor istorice din Bucovina. Eu susțin această soluție”.
Nici pe departe, este reacția oficială a ÎPS Pimen, care i-a transmis ieri o scrisoare deschisă prim-ministrului, prin care demontează afirmațiile acestuia.
„Cu respectul cuvenit, vă întreb: În cadrul acelei discuții, eu am fost de acord cu soluția pe care spuneți acum că o susțineți? Eu vă răspund: Nu am acceptat această soluție și nici nu o voi accepta vreodată, din următoarele motive: această soluție este condiționată, după cum spune domnul director Sorin Ciobanu al Direcției Silvice Suceava, de renunțarea din partea noastră la procesul de retrocedare a acestei proprietăți confiscate de regimul comunist”, se arată în scrisoarea deschisă semnată de arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.
„Ne este interzisă, sub pedeapsa cea mai mare, înstrăinarea bunurilor, a proprietăților bisericești”
ÎPS Pimen crede că ideea avansată public de Victor Ponta îl apropie mai mult de politicienii din perioada comunistă și de cei care au încălcat în picioare dreptul la proprietate.
„Soluția amintită și susținută de Domnia Voastră sfidează legislația țării, legislația CEDO și legislația bisericească. Prin acest fel de a gândi și soluționa problema retrocedării proprietății confiscate de regimul comunist ne duce cu mintea la politicienii acelui regim și la legea secularizării averii bisericești din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza”, se mai arată în scrisoarea deschisă către șeful Guvernului.
ÎPS Pimen a detaliat și legile bisericești care nu-i permit să renunțe la cele 166.813 hectare de pădure pentru care a fost deschis procesul împotriva statului român acum 12 ani.
„Din punctul de vedere al dreptului bisericesc, ne este interzisă, sub pedeapsa cea mai mare, înstrăinarea bunurilor, a proprietăților bisericești (canoanele 12 al Sinodului VII ecumenic și 38 Apostolic)”, a menționat arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.
Moralitatea RNP și a Direcției Silvice Suceava, puse sub semnul îndoielii
ÎPS Pimen a pus la îndoială și moralitatea Regiei Naționale a Pădurilor (RNP) și a Direcției Silvice Suceava, dar și a casei de avocatură care reprezintă interesele statului român în instanțele de judecată. Nemulțumirea arhiepiscopului Sucevei și Rădăuților este legată de faptul că RNP și Direcția Silvică Suceava încearcă să demonstreze că Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei nu a fost proprietar al pădurilor solicitate în instanță, ci doar le-a administrat o anumită perioadă de timp.
„În cadrul procesului de retrocedare a proprietății confiscate, această instituție, Regia Națională a Pădurilor, ne-a obligat, în afara legii, să plătim o sumă foarte mare de bani pentru măsurarea terenurilor forestiere confiscate, iar măsurarea lor să se facă pe parcursul a peste zece ani. Nu știm dacă această măsurare poate să determine Regia să ne retrocedeze proprietatea. Numai Dumnezeu poate să-i înțelepțească pe politicienii care s-au instalat la putere prin minciună și jefuirea averii naționale și care corup oameni din Justiție. Nu vreau să mă număr în rândurile celor dezamăgiți!”, și-a încheiat ÎPS Pimen scrisoarea deschisă către Victor Ponta.
12 ani de procese, nici o finalitate
Procesul care vizează cea mai mare retrocedare din istoria postdecembristă a României a avut un traseu extrem de sinuos. Peste câteva zile se împlinesc 12 ani de când a fost inițiată acțiunea în instanță, dar până în prezent nu s-a luat nici o decizie definitivă. Dosarul a fost plimbat pe la mai multe instanțe, inclusiv la instanța supremă, în două rânduri, iar în acest moment a ajuns din nou la faza apelului. Inițial, Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina a cerut 192.000 de hectare de păduri, dar de-a lungul celor 12 ani a primit circa 15.000 de hectare de păduri, câte 30 de hectare pentru fiecare unitate de cult. Așa se face că acum pretențiile s-au diminuat, la 166.813,50 ha, atât cât s-a stabilit de către Tribunalul Suceava. În acest moment, procesul este la Curtea de Apel Cluj, în faza unor expertize solicitate de Direcția Silvică Suceava și pe care magistrații le-au admis.
Istoria în date a celor 12 ani de procese
12 aprilie 2001 – este înregistrată la Tribunalul Suceava acțiunea în revendicare și rectificare tabulară
15 octombrie 2001 – Tribunalul Suceava respinge acțiunea pe excepția prematurității
19 noiembrie 2002 – Curtea de Apel Suceava respinge apelul declarat de Fondul Bisericesc pe motiv că nu ar avea calitate procesuală
31 octombrie 2003 – Curtea Supremă de Justiție (vechea denumire a Înaltei Curți de Casație și Justiție) admite recursul Fondului Bisericesc privind calitatea procesuală și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galați
4 martie 2004 – Curtea de Apel Galați respinge apelul declarat de Fondul Bisericesc și menține soluția Tribunalului Suceava privind excepția prematurității
13 octombrie 2005 – Înalta Curte de Casație și Justiție admite recursul formulat de Fondul Bisericesc și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Suceava
6 iulie 2006 – primul termen al procesului din rejudecare
13 martie 2007 – Tribunalul Suceava admite în parte acțiunea formulată de Fondul Bisericesc și trece în proprietatea acestuia suprafața de 166.813,50 de hectare de pădure
2 noiembrie 2007 – Curtea de Apel Suceava constată că Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea dosarului la Curtea de Apel Timișoara, iar ca urmare dosarul este scos de pe rol
14 decembrie 2009 – Curtea de Apel Timișoara a respins toate apelurile formulate în cauză și a menținut decizia Tribunalului Suceava din 13 martie 2007
14 martie 2011 – Înalta Curte de Casație și Justiție admite recursul formulat de statul român și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj.