Nu, n-ați ghicit: am să scriu despre cu totul altceva decât meciurile Rapidului și Stelei, mai ales că la ora la care citiți ziarul va fi trecut o bună jumătate de zi de la disputarea lor. Doar așa, în trecere, am să spun că șansa Stelei este una reală, în timp ce a Rapidului pare mai degrabă ipotetică. Să dea Domnul însă să mă înșel în proporție de 50% și să le vedem trecute pe amândouă la examenul ăsta extrem de dificil, mai ales că ai noștri nu au nici un meci oficial în crampoane în acest an.
Și acum, la subiect: titlul s-ar potrivi la cel puțin două evenimente. Primul ar fi „cazul Bratu”, devenit, pentru mine cel puțin, „cazul Popescu”, deși aici lista de nume rămâne deschisă, iar capătul de linie este în gara C.F.R. Copos. Repetentul la categoria imagine este domnul Gheorghe Popescu, cel despre care tare mi-a plăcut să cred că ar reprezenta o alternativă de bun simț la conducerea F.R.F. Din nefericire abia acum am înțeles de ce, ori de câte ori se vorbea de schimbarea sa, Nașu’ se grăbea să-l nominalizeze pe Popescu, despre care mai și zicea că ar trebui să stea vreo doi, trei ani pe lângă el ca să învețe. Ce dracu’ să mai învețe, bă, Nașule, că ne-a demonstrat acu’ că le știe pe toate… Ba și ceva pe deasupra! Fiindcă nu-i lucru ușor să învârți milioanele de „para” ca pe nimica, iar în urmă să lași doar două întrebări: 1) E Popescu mai tare la scos banii din pălărie ca Iosefini? și 2) De ce să nu-ți construiești un O.Z.N. pe post de casă dacă banii îți sar dintr-o pălărie? Repetentul Popescu s-a premiat singur. Și bine a făcut. Mult mai grav e cazul al doilea la care mă refer azi: premierea din bani publici a unui sportiv clasat undeva la limita dintre penibil și catastrofal. Ați ghicit: e vorba de Eva Tofalvi, despre care când am auzit că va primi 1.500 de euro pentru clasarea pe locul 20 (!!!) la biatlon, am crezut că n-am înțeles bine. De aici încolo, ne putem aștepta la orice: la premierea retrogradaților, a accidentaților, a eliminaților pentru cartonașe roșii ori a suspendaților pentru doping. De acum înainte, vorbe ca „spiritul de competiție”, „mentalitatea de învingător” și altele asemenea devin simple glume. Vom fi cu atât mai fericiți cu cât ai noștri se vor clasa mai la coadă. Privite astfel lucrurile, poate că un Hertha – Rapid 6-0 ar fi un prilej nimerit ca rapidiștii să încaseze câte 20 – 25.000 de „para” drept primă, desigur dacă lui Copos i-a mai rămas ceva din banii… neîncasați pe Bratu!
