Premianții Moșului

Alaltăieri, Moșul și-a deșertat sacul cu daruri pentru premianți. Iar cînd vorbim de Moș nu ne referim la Moș Gheară care continuă să dirijeze festivitățile din umbră (desigur, din umbra palmierilor de la Ibiza, care fiind atît de deasă îl ferește de ochiul altfel ager al procurorilor) cu sprijinul celui de-al patrulea tenor (neomologat printre celebrități) pe numele său Marcel Pavel. Astfel, se ajunge la bizara situație ca Marele Premiu să ajungă la finul Adi Mutu, ca o încununare fără frontiere (de bun simț) a ideii că nu contează ce, cît, cum și unde prizezi, ci important este să-ți treacă suspendarea în timp util pentru ca nașu’ (Gheară, nu Nașu’!) să nu regrete că aruncă cu banu’ în niscai neisprăviți ca, de exemplu, Dorinel Munteanu, care degeaba zic eu că poate ar fi meritat nițeluș mai mult decît Mutu acest premiu. La urma urmei are și Mutu meritele sale: și-a tras echipă nouă, nevastă și mai nouă, ba chiar și lectură, probabil, tot nouă, fiindcă e de presupus că o dată ajuns în Italia s-o fi reorientat către Cesare Pavese. Plus opera orală (nu vă gîndiți, vă rog, doar la prostii!) a lui Trapatoni sau cea și mai recentă a lui Malesani. Pe scurt: bravo Adi, vom ține mereu minte golurile tale de la Națională. Fără ele, probabil că ocupam ultimul loc în grupă. Cu ele, am reușit doar ratarea calificării. Ne-ai lipsit la meciul cu Olanda. Cu tine în teren, probabil că pierdeam la un scor mai strîns. La antrenori, premiantul este Andone, sub deviza lui Creangă. Ion. Ăla cu „mai bine în satul tău fruntaș”. Aștept cu emoție să văd dacă banda de Generali nu-i va da și de la Dinamo un premiu. Ghilimelele puneți-le singuri. Dar marii premianți rămîn Nașu’ (ăla, nu Gheară!) și Corleone. Autopremianți, ca de obicei. Poate 2006 le va aduce și Premiul Parchetului. Nu în bani. În ani!