Preludii, iubiri și divorțuri

Vanitate. Vanitatea omenească se naște dintr-o falsă credință: cea în eternitatea amintirii, a numelui și renumelui, a gloriei personale. Nemurire (în miniatură). Omul ține să fie ”văzut”, scria Vasile Pârvan. E un instinct derivat din dorința noastră de nemurire. Într-adevăr, a fi observat, remarcat de semeni, e o nemurire…în miniatură. Moarte. Dispariția bătrânilor noștri dragi ne îmbătrânește și pe noi, oricât am fi de tineri. Ciuperci. ”Ciupercile parazitare pot mâzgăli trecător copacii mai bicisnici, pădurea biruie și rămâne. Nu diploma, nici cinul nu hotărăsc în viața culturii, ci numai rodnicia, vigoarea de calitate superioară.” (Paul Zarifopol) Fiu. Înainte de orice – și oricum s-ar percepe acesta pe sine însuși – bărbatul rămâne… fiul femeii. Senzațional. Un critic literar interbelic scria că senzaționalul este treapta populară, vulgară, a ”originalității” și succesului literar-artistic. Pentru vremurile mai noi – puternic marcate de apariția televiziunii și internetului – eu aș adăuga între ingrediente, violența și erotismul siropos. Și acestea au trepte, grade diferite de percepție: înainte, coafezele citeau Sandra Brown. Acum, auto-numite ”hair-styliste” , ele se delectează cu…Paolo Coelho. Salvare.. pentru o căsnicie durabilă: când nevastă-ta tună și fulgeră, tu…fă-te că plouă!Realitate. De cele mai multe ori, nu iubim o femeie pentru calitățile, farmecele ei…ci o înzestrăm cu calități… farmece… din pricină că o iubim… Și, zău…nu văd nimic rău, greșit…în această iluzie… Orgasm (supra-mimat). Faptele diverse din ziare, produsele media plângăcios-erotice (precum telenovelele)… ne pot scuti, pe noi, bărbații, de a mai încerca să ne dovedim bărbăția în fața bunelor, tolerantelor noastre neveste… Sinucidere. Rezolvare, scăpare, evadare pentru unul singur…necaz pentru cei din jurul lui. Comunism. Idealul suprem al comunismului: niciun om să nu-i spună altuia: îți mulțumesc. Ar fi superb…dacă n-ar fi foarte trist. Măgar. ”Măgarul e încredințat că el conduce turma și că păstorul e argatul lui.” (Nicolae Iorga). Libertate. Libertatea e acea stare rară, în care nu (mai) ai nevoie să minți pentru a trăi în societate, între semeni. Ideal. Bani pentru a trăi, nu a trăi pentru bani. Generozitate. E cea mai frumoasă virtute, calitate umană. Dar numai atunci când nu e cel mai bun calcul… ). Dar. ” ce dar să-ți fac acum că-i primăvară?/Din nori îți cos o rochie ușoară./Din ghiocei îți fac o cingătoare./La gât îți pun șirag de lăcrămioare.//Te-ncalț cu pantofiori de toporași./Să fii cea mai frumoasă din oraș./Vrei și brățări? Ba încă și cercei?/Îți fac un set complet din brebenei.//Și gata! Nu mai am, știi bine,/C-am cheltuit vreo trei poieni cu tine!/Mai vrei și pace, bucurii și sănătate?/Din astea n-am. La Dumnezeu sunt toate!/Și-atunci cu dragoste-oi îngenunchea,/Rugându-mă la El să ți le dea!” (Magda Isanos). Job. – Ce job ai? – Păi, sunt ”street seasonal food and archeology”. – Măi, să fie! Și ce înseamnă asta, mai pe românește? – Vând, vara, popcorn pe platoul Cetății de Scaun din Suceava. SMS. El: – Bună, iubito, ce mai faci? Ea: – Biiinnneeee! Tuuuuu…..? El: – Bine, te rog să-mi mai scrii după ce vei termina de folosit vibratorul…Opțiuni. – După tine, iubitule, ce e mai bine: să iubești, sau să fii iubit? – Sincer? După mine, iubito… e mai bine să mănânc, totuși, ceva azi…Angajare. – Domnișoară, faptul că ne-ați scris că adorați sexul în grup nu înseamnă musai că aveți aptitudini pentru lucrul în echipă.. Saltea. La mare: – Tati, îmi cumperi și mie o saltea de baie în formă de salvamar? – Dar nu există așa ceva, copil drag! – Ba cum să nu, mămica tocmai umflă una, colea, după tufiș! Priorități. Iubirea mai poate aștepta. Berea nu, că se încălzește! Bite. O nouă, posibilă definiție – sado-maso-IT? – a îndrăgostirii la prima vedere: Love at the first bit(e). Deși… pentru francofoni, ei bine, „bite” e cu totul altceva…Învățați, măi copii, limbi străine! Ghinion. Cum îți așterni, cum vine altul și se culcă în locul tău. Femei. Toate femeile sunt bune: bune de nimic sau bune la ceva. Moarte. Căsătoria este moartea pasiunii – dintr-odată te trezești în pat cu o rudă. Contradicție. Există două feluri de oameni dotați cu ”spirit de contradicție”. Primul este cel comun, banal, care se opune, reflex, automat, oricărei norme, reguli, idei comun acceptate. (Românii îl numesc, plastic, Gică Contra). Al doilea, propune o a treia cale, nouă, de ieșire din acea contradicție, contrazicere conjuncturală: asta ar putea fi, cred, definiția omului de geniu. Preludiu. – Iubi, știi…mie-mi place foarte mult preludiul! Excelent! Începe tu, că apar și eu în juma de oră! Iubire. Soția bandajează capul soțului – spart de o oală aruncată de ea – și îi spune: – Vezi!? Cine te-ar îngriji, dacă n-aș fi eu…? Genuri. Femeia e ca grenada: nu-i periculoasă, dacă-i cu inel. Bărbatul e ca tancul: unde privește tunul, într-acolo merge și el! Divorț. ”Un bărbat a divorțat a doua zi după nuntă: era prima oară când își vedea aleasa inimii…nemachiată!” (Daily Mail).