Sfânta și dumnezeiasca Liturghie este inima Bisericii, centrul vieții creștine, dăruirea de Sine a lui Dumnezeu pentru umanitate. În organismul viu, Liturghia este inima prin care trece și dăruiește viață întregului trup însuși Sângele lui Dumnezeu. Mântuitorul a rostit la Cina cea de Taină: „Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea” (Luca 22,19). Porunca aceasta, plinită de jertfa de pe cruce, întemeiază eonul euharistic, în care umanitatea trăiește și țintește veșnicia prin Trupul și Sângele lui Hristos.
Sfânta Împărtășanie este temelia și rodirea preoției sacramentale, este viața Bisericii, este hrănire din Trupul lui Dumnezeu și devenire euharistică întru El. După cum trupul omenesc are nevoie de aer, așa și Biserica de Euharistie, motiv pentru care, aproape în fiecare zi din an, în Biserică se săvârșește Sfânta Liturghie. Excepțiile zilelor aliturgice țin în mod special de ajunare desăvârșită în Postul Mare, atunci când credincioșii renunță la hrana cea de toate zilele pentru „a se hrăni” din Hristos. Totuși, în aceste zile aliturgice, cultul liturgic nu se oprește ci doare se transfigurează ascetic, în așteptarea Cinei cele de Taină. De aceea Sfânta Euharistie se dăruiește celor pregătiți după care se consumă integral de către preoții slujitori, așa că fiecare Liturghie are Euharistia ei unică.
Ritualul pregătirii Sfântului Agneț pentru cei bolnavi
Canoanele Bisericii pregătesc aspru pe slujitorii care lasă neconsumată Sfintele Taine de pe o zi pe alta.
Totuși, din considerente practice, Biserica a rânduit păstrarea Sfintei Împărtășanii pentru cei bolnavi întreg anul bisericesc. Ritualul pregătirii Sfântului Agneț pentru cei bolnavi și pentru copii nou botezați se desfășoară în Joia cea Mare din Săptămâna Patimilor Domnului. Tot atunci preotul mai scoate un Agneț la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, pe care îl va frânge și usca Marți în Săptămâna Luminată. După sfințire preotul ia Sfântul Agneț pentru tot anul și-L cufundă în Sfântul Sânge al Mântuitorului Hristos, în Sfântul Potir, cu mare băgare de seamă, în pune în Sfântul Chivot, acolo unde preotul este dator să cerceteze în fiecare zi ca El să fie aerisit și să nu mucezească, caz în care canoanele spun: „de moarte va greși ”.
Rânduiala uscării Agnețului se săvârșește pe Sfântul Antimis, marți în Săptămâna Luminată atunci când preotul cădește împrejurul Sfântului Trup după care îl sfărâmă în mici miride. Metodele uscării sunt arătate mai pe larg la povățuirile din Liturghier: fie cu o oala de cărbuni aprinși, fie cu un instrument electric de încălzire deasupra căruia, cu mare băgare de seamă, Sfintele Taine vor fi uscate. Ele trebuie astfel întoarse mereu, pentru a se usca foarte bine. Uscarea lor incompletă cât și arderea Sfintelor trebuie numaidecât evitate.
Împărtășirea în afara cadrului Sfintei Liturghii nu este indicată
Sfânta Împărtășanie astfel pregătită de către preot este permanent prezentă în Biserică pe Sfânta Masă, în Sfântul Chivot, de unde va fi luată pentru împărtășirea grabnică a bolnavilor, a celor muribunzi, a noilor botezați, dar și a copiilor mici, care vin la biserică și care nu pot aștepta întreaga slujbă pentru a se împărtăși. În zilele noastre, această împărtășire, care are temeiuri de necesitate și urgență, este practicată, din comoditate și de credincioși care pot asista la întreaga Sfântă Liturghie, însă născocesc pretexte pentru a scăpa repede de o datorie și a se întoarce la treburile lor.
Împărtășirea în afara cadrului Sfintei Liturghii nu este indicată, atât în cazul primitorului, cât și a săvârșitorului Tainei, excepție făcând cazurile de boală, moarte sau vârsta înaintată. Întâlnirea creștinilor cu Hristos trebuie săvârșită cu mare luare aminte, cu pregătire, cu frică de Dumnezeu, cu credință și dragoste, respectând rânduielile Bisericii de pregătire pentru aceasta, cum ar fi: Spovedania, iertarea cu semenii, rugăciunea, postul, milostenia, participarea la Sfânta Liturghie și nu în ultimul rând împlinirea canonului care se dă de către preot, penitentului, în scaunul Sfintei Spovedanii.
Bibliografie:
Sfânta Scriptură– București, 1968;
Liturghier, EIBMBOR, București, 2000;
Ene, Braniște, Pr. Prof., Liturgică generală , București, 1993
Vasile, Cristescu, Lect., Rolul și importanța Sfintei Liturghii în viața credincioșilor , în „Teologie și Viață”, nr 1-6, 2000.
(Material redactat de preotul Ursuleasa Mihai, Parohia „Adormirea Maicii Domnului” și „Sfântul Andrei” – sat Rotunda, oraș Liteni)
