Nașterea trupească a unui prunc aduce negrăită bucurie în sânul familiei care l-a dorit și așteptat uneori vreme îndelungată. Pe cât de firească este această bucurie, pe atât de necesară se dovedește și „cealaltă naștere” a pruncului: „din apă și din Duh” (In. 3, 5) prin Taina Botezului. Cu semnificațiile sale duhovnicești, această naștere „de sus” (In. 3, 3) este menită să sporească însutit bucuria nașterii după trup. Potrivit învățăturii Celui care l-a întemeiat, Botezul creștin este poarta Împărăției cerurilor, taina dumnezeiască prin care omul renaște spiritual pentru viața în Hristos. Cu atât mai mult, cu cât, în plan sacramental, această renaștere-inițiere în viața creștină se realizează prin administrarea a trei Taine: Botez, Mirungere și Euharistie. Din importanța Botezului derivă și necesitatea pregătirii corespunzătoare pentru primirea lui. Se înțelege că, deși protagonistul prin excelență al evenimentului baptismal este pruncul, pregătirea spre care îndrumăm aici se referă cu prioritate la cei care poartă responsabilitatea moral-creștină în acest context: nașii și părinții. Întâi de toate sunt îndatorați să ia legătura cu preotul care va oficia slujba. Cu el vor stabili toate aspectele ce țin de latura practică a botezului: programare (zi și oră) și obiecte necesare slujbei (certificat de botez, lumânări, untdelemn, vin, prosop, fașă etc.). Recomandabil este ca programarea slujbei să se facă pentru o zi de duminică sau alt praznic împărătesc, atunci când în biserică se săvârșește Sfânta Liturghie. Pe lângă aceasta, botezarea pruncilor în zi de mare sărbătoare (Duminica, Nașterea Domnului, Boboteaza, Paștele, Rusaliile, Floriile, Săptămâna Luminată etc.) păstrează tradiția creștină primară care atestă practica botezării catehumenilor (ucenicilor aspiranți la Botez) cu precădere în aceste zile de praznic însemnat.
Datoria primordială a nașilor de botez este conștientizarea rolului moral-educativ pe care și-l asumă odată cu primirea celui nou-botezat (etimologic, printre alte sensuri, nașul este cel care primește în grija creșterii duhovnicești un creștin în devenire). În acest scop, ei sunt călăuziți de către preot să cunoască Simbolul de credință sau Crezul, pe care îl vor mărturisi, substitutiv și responsabil totodată, înainte de Botez. Mărturisirea publică a credinței ortodoxe constituie o chezășie cât se poate de serioasă a nașilor că se vor strădui să insufle celui botezat principiile doctrinei și ale moralei creștine. În acest context, nu credem că greșim când afirmăm că pentru mulți dintre nași, îndemnul preotului de a învăța Crezul, însoțit de o tâlcuire teologică accesibilă (prin inspirata lui consacrare Crezului ortodox, anul 2010 a prilejuit apariții editoriale noi și folositoare în planul hermeneuticii teologice), poate însemna o răscruce existențială cu conotații creștine. Din acest motiv, încurajăm și practica sănătoasă a spovedirii nașilor înainte de Botez.
Iată câteva scurte repere ale pregătirii pentru Taina Botezului. Menirea lor este de a ne face conștienți că nu ne pregătim pentru un simplu ceremonial, ci pentru destinația supremă: Împărăția cerurilor. (pr. prof. drd. Marius Daniel Ciobotă)
