Prefectura Suceava a pierdut prima bătălie în cazul terenurilor de la Șcheia, pe motiv de prescripție

Terenurile de pe culoarul șoselei de centură care au căpătat subit proprietari prin modificarea anexelor la Hotărârea nr. 7 din 2006 a Consiliului Local Șcheia rămân la cei care le-au achiziționat. Prefectura Suceava a pierdut definitiv procesul cu CL Șcheia, deschis în 2011 de fostul prefect Sorin Popescu, prin care acesta din urmă a solicitat anularea anexelor și a împroprietăririlor făcute în baza acestora. Atunci prefectul solicitase și Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava să sisteze toate înscrierile în Cartea Funciară care au la bază HCL nr.7/2006, însă din momentul în care Curtea de Apel Suceava a stabilit că în cauză a intervenit prescripția, solicitarea a rămas fără obiect.
În istoria cazului „Șcheia”, Tribunalul Suceava a dat câștig de cauză Prefecturii, care solicitase constatarea nulității absolute a tuturor anexelor care apar ca fiind parte integrantă a HCL nr.7/2006, arătând că anexa inițială a actului administrativ avea nouă poziții, iar ulterior au apărut altele, cu 13 poziții numerotate de la 18 la 30 și 10 poziții, numerotate de la 18 la 27. Bunurile înscrise aveau conținut diferit de la o anexă la alta. Anexele au produs efecte juridice, cu înscrieri în Cartea Funciară cu terenuri care nu au fost aprobate de CL Șcheia, conform legislației în vigoare. De asemenea, Tribunalul a apreciat că prefectul de Suceava a putut ataca în instanță acest act administrativ chiar și la opt ani de la adoptarea sa deoarece atunci a luat la cunoștință că există și alte anexe, cu ocazia verificării actelor de proprietate ale cetățenilor ce urmau să fie expropriați pentru construcția șoselei de centură. Tribunalul a constatat, de asemenea, că în arhivele Oficiului de Cadastru există și alte anexe ale acestei hotărâri, pentru care Prefectura nu a dat aviz de legalitate și a menționat că „anexele aflate la filele 80-89 din dosar este evident că nu au fost supuse aprobării CL Șcheia”.
Tergiversarea cercetărilor a ajutat instanța să respingă cererea Prefecturii, de anulare a actelor dubioase
Primăria Șcheia a făcut recurs și a invocat prescripția dreptului de acțiune al prefectului, motivând că hotărârea nu poate fi contestată la 8 ani de la adoptarea ei. Curtea de Apel Suceava a motivat în mai 2012 admiterea recursului prin aceea că termenul de contestare a hotărârii, cu anexele ei, a expirat în 13 iulie 2006. „Faptul că în circuitul civil există acte (anexe) care diferă de cele mai sus menționate (n.r.- cele originale, cu 9 poziții) poate pune în discuție ipoteza săvârșirii unei infracțiuni de fals în legătură cu hotărârea în discuție și anexele ei, chestiune care însă nu este de competența Instituției Prefectului, decât eventual în sensul sesizării organelor abilitate în efectuarea de cercetări asupra acestor împrejurări”, motivează Curtea de Apel. Același lucru apare și în decizia Curții prin care este respinsă contestația în anulare, ultima cale de atac, formulată de Prefectură.
„Organele abilitate”, respectiv poliția, au fost sesizate de fostul prefect Sorin Popescu încă din iunie 2011, prin plângeri penale, dar până acum o lună, când Monitorul de Suceava a început investigațiile în acest caz și a început să pună întrebări instituțiilor implicate, dosarul a fost „uitat” la poliție. În martie 2014 procurorul de caz de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava a realizat că de fapt competența nu este a acestei unități de Parchet, expediind dosarul cu propunere de declinare a cercetărilor două etaje mai sus în clădirea Parchetelor, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, unde se află și acum. În aceste condiții, putem spune că dacă același sistem este aplicat și pentru cealaltă hotărâre de Consiliu Local, nr. 73/2003, prin care s-au făcut „schimburi” și puneri în posesie în zona șoselei de centură și pe imașurile de la Șcheia și Mihoveni, se îngroapă o afacere în care polițiștii au evaluat un prejudiciu de peste 2,4 milioane de euro.