Prefăcuților, ia mai lăsați-mă cu atâtea drepturi!

Zile de vară. Doar diminețile sunt frumoase în perioada asta, așa cum doar nopțile sunt frumoase iarna. Caniculă. Secetă. Trafic infernal. De o bună bucată de vreme au început lucrările de reparații la drumuri și poduri. Asta înseamnă cozi, nervi, întârzieri. Sunt convins că la anul se vor reabilita aceleași drumuri și poduri, la cât își dau unii interesul. Sper doar să nu se întindă până în august. Că atunci nu ai unde arunca un ac pe străzi. Nici în magazine. Peste tot se fac vânzări record. Asta apropo de cum se plânge fiecare că o duce rău. Că e sărăcie în România. Am ajuns ca în Grecia. Statul grec nu are bani. Grecii au. La fel și la noi. Când vezi noianul de cumpărători de la hipermarketuri sau de la cine știe ce magazine cu materiale de construcții nou deschise, îți vine să crezi că ești într-o țară europeană prosperă. Dar cum ai de a face cu serviciile mizerabile oferite de stat, din cauza lipsei sau proastei gestionări a banului public, te trezești la realitate. Realitatea aia în care vezi bolizi de zeci de mii de euro alături de căruțe la semafor. Nu mai am nervi pentru tablourile astea. Prefăcătoria definește România.
***
Eu refuz să fiu prefăcut. Nu-mi place ipocrizia. Facultatea de medicină nu te învață să fii empatic. Nu! Te pregătește pentru o viață plină de neprevăzut și de mari responsabilități. Te disciplinează. Te obligă să gândești cu sânge rece în situații critice. Și, Da!, te forțează să te pregătești zilnic. Nu poți ajunge profesionist, specialist de înaltă clasă, dacă nu înveți zilnic. Și asta nu o spun pentru colegii mei. Ei o știu foarte bine. O spun pentru toți semianalfabeții și asistații care își permit să-și dea cu părerea despre medicină. Pe ei îi întreb: Ce preferați? Un doctor care vă pupă-n cur, practicând o medicină defensivă fără prea multe șanse terapeutice, sau un medic mai abrupt, dar care are grijă cu profesionalism de viața voastră sau/și a copiilor voștri? Aici se face diferența. Nu mai fiți așa ofticați că vă iau medicii la împins vagoane. E pentru binele vostru. Priviți-vă întâi. Ascultați-vă. Mirosiți-vă. Și apoi emiteți pretenții europene.
Stați la cozi înfiorătoare doar pentru că o conservă e mai ieftină cu 10 bani. Îndurați orice vreme pentru a cumpăra la promoție. Nu aveți curaj să urlați să se mai deschidă o casă când e coadă de zeci de metri la magazinele în care vă petreceți viața. Plătiți 3 lei la asigurările de sănătate. Vă furați unii pe alții. Înjurați. Mințiți. Sunteți pe ultimele locuri în Europa la consumul de săpun, pastă de dinți și hârtie igienică. Cerșiți mila statului. Vă rupeți șalele pe afară pentru două trei sute de euro și vă lăsați copiii, schilodiți afectiv, să crească singuri sau cu bunicii. Toate le înghițiți. Dar cum sunteți puși să așteptați la medic, cum faceți gât. Că vreți voi respect. Cum vă curg mucii, cum sunați la ambulanță. Cum amețiți un pic vreți tomografe și rmn-uri gratis. Ca să nu mai vorbesc de analize. Că aveți voi drepturi.
Umblați fără dantură în gură. Beți. Fumați. Mâncați toate porcăriile. Aveți un stil de viață total distructiv, dar faceți iureș de fiecare dată când vă vorbesc medicii așa cum meritați. Asta fără să aveți habar câtă școală a făcut omul din fața voastră. Citiți pe net toate mizeriile și apoi, de deștepți ce sunteți, refuzați vaccinările și tratamentele. Că ați văzut voi ce scrie în prospect.
Credeți orice analfabetă care are cică biocurenți. Dați năvală la tot felul de vraci care cică pun oasele la loc și vindecă paralizia sau infarctul. Pișați ochii pe la moaște și vă rugați pentru sănătate. Dar cum plecați de acolo vă întoarceți la mizeria voastră de viață nesanogenă, cea de toate zilele. Că, deh, gata, v-ați făcut rugăciunea și de acum sunteți în siguranță.
Asta în timp ce unii își macină sănătatea, nervii, își neglijează familiile, odihna, viața, pentru a învăța cum să vă vindece. Și tot nu sunteți mulțumiți. Dintr-o așa țară și Hipocrate ar emigra. Mai ales că și voi faceți tot posibilul să-l dați afară. O să rămâneți doar cu Sfântul Duh și atunci să vă văd cum vă tratați. Singuri, băh. Cu ce știți voi. Cu tămâie. Cu anafură. Cu aghiazmă. Și în cele din urmă cu prapuri.
Este evident că mă refer DOARo anumită categorie de pacienți, da? Ăia deștepți foc. Ăia care știu mai bine ca medicii cum se tratează o boală. Într-un cuvânt, Ăia. E plin de ei, din păcate.