Ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, a declarat, miercuri, că proprietatea dobândită licit trebuie să se bucure de garanții, dar cea dobândită illicit trebuie recuperată de Guvern, doar o justiție performantă putând garanta că cele două categorii se vor distinge cu rigurozitate.
„Garanția faptului că între cele două categorii se distinge cu rigurozitate nu poate fi decât una singură: o justiție performantă, bazată pe magistrați bine pregătiți profesional, care să aibă la dispoziție logistica necesară”, a precizat ministrul.
În opinia demnitarului, este absolut necesar ca Guvernul să ofere condiții logistice, iar Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și Ministerul Public să asigure o pregătire profesională adecvată, pentru a oferi împreună cetățenilor garanția că cei atinși de politica penală a recuperării produsului infracțiunilor sunt chiar infractorii, nu cetățeni bogați, dar nevinovați.
„Pagubele colaterale în această materie înseamnă nedreptăți comparabile cu cele produse de raptul comunist, de aceea trebuie să pregătim bine justiția pentru aceste instrumente”, a declarat ministrul Predoiu, în cadrul formului „Revizuirea Constituției României”, organizat miercuri, de vicepreședintele Senatului și fost ministru al Justiției, Cristian Diaconescu, și Asociația „Progresăm Împreună”, la Cercul Miltar Național din Capitală.
Ministrul a afirmat că prezumarea caracterului licit al averii nu mai poate funcționa ca o garanție absolută.
„Este ceea ce ne indică Directiva cadru europeană. Este momentul să precizăm faptul că Directiva cadru este implementată în legislația noastră, cu excepția art.3, care reglementează confiscarea extinsă. Toate statisticile oficiale și rapoartele de evaluare indică două concluzii: România și-a construit un cadru solid și modern pentru combaterea corupției și confiscarea produsului infracțiunii; În ciuda acestui cadru, recuperarea sumelor și bunurilor rezultate sau achiziționate în urma comiterii de infracțiuni se situează încă la un nivel foarte redus”, a spus Predoiu.
Faptul că recuperarea bunurilor obținute din infracțiuni este la nivel redus, sugerează două direcții de acțiune, potrivit ministrului.
„Prima este extinderea cadrului normativ prin implementarea art.3 din Directiva cadru, respectiv confiscarea extinsă, iar a doua este mai buna pregătire profesională, în special a procurorilor, în utilizarea mijloacelor juridice aflate la dispoziție pentru confiscarea produsului infracțiunii, inclusiv acțiunea pauliană (revocatorie), acțiunea oblică și acțiunea în declararea simulației prevăzute de Codul civil (art. 974, 975, 1175), precum și de noul Cod civil”, a precizat demnitarul.
Ministrul Justiției a afimat că recuperarea banilor proveniți din comiterea unor infracțiuni și aducerea lor la bugetul de stat este și o problemă de echitate.
„Statul investește anual în structurile de poliție, parchet și servicii de informații sume importante. Acești bani trebuie să se întoarcă la stat, pentru că ei sunt plătiți de cetățenii cinstiți tocmai pentru ca infractorii să fie trași la răspundere, pedepsiți, iar banii lor confiscați. Subliniez, încă o dată, aceste averi trebuie recuperate de la infractori, nu de la cetățenii onești, dar bogați. Este extrem de important să nu depășim o graniță aici, să nu uităm că proprietatea privată este baza unei organizări liberale a societății, iar prosperitatea sursa dezvoltării civilizației”, a mai declarat Predoiu.
Totodată, Cătălin Predoiu a spus că până la implementarea confiscării extinse, trebuie să optimizată folosirea tehnicilor pe care magistrații le au la îndemână.
„Chiar și în cauzele penale comune, cadrul legal oferă posibilitatea instituirii măsurilor asigurătorii, iar instanța este cea care decide dacă se aplică sau nu măsura confiscării. Din păcate, instituirea măsurilor asigurătorii nu este o practică, iar acest lucru trebuie remediat. Nu este normal ca în dosare cu prejudicii de sute de milioane să nu încerci măcar să recuperezi acel prejudiciu, să nu iei măsurile asigurătorii și să nu soliciți confiscarea bunurilor”, a susținut Predoiu.
În opinia sa, prin constituirea și operaționalizarea noului compartiment în cadrul Ministerului Justiției, desemnat ca Oficiu Național de Recuperare a Creanțelor, se vrea a fi semnalul unei schimbări fundamentale de abordare a luptei împotriva criminalității organizate și corupției prin acordarea unei atenții deosebite procesului de confiscare și recuperare a produsului infracțiunilor.
Totodată, Ministerul Justiției (MJ) vizează replicarea în plan intern a abordării Comisiei Europene și cuprinse în recentul lansat pachet anticorupție. Acest pachet face parte dintr-o abordare strategică mai largă a Comisiei, care vizează protejarea economiei „curate” a Uniunii Europene. Această abordare strategică mai cuprinde Strategia Antifraudă a Comisiei și un pachet legislativ privind recuperarea creanțelor.
Noua Strategie Națională Anticorupție – în prezent subiect al unei ample consultări publice coordonate de MJ – va include ca obiective specifice protecția intereselor financiare ale UE și recuperarea creanțelor din infracțiuni.
După cum spuneam mai sus, cadrul legal actual în materia măsurilor asigurătorii și confiscării este amplu, pe lângă reglementările din Codul penal și Codul de procedură penală privind măsurile asigurătorii și măsura confiscării speciale, ori din alte legi speciale, există texte în Codul civil care permit recuperarea patrimoniilor.
„Este știut că un debitor împovărat de datorii, aflat sub iminența urmăririi de către creditori a bunurilor sale mobile și imobile, poate fi tentat să sustragă de la o posibilă executare silită, o serie de elemente active ale patrimoniului, înstrăinându-le sub diverse forme: donații, vânzări simulate sau chiar reale, dar în dauna creditorilor care își văd diminuate șansele de realizare a creanțelor”, a explicat Predoiu.
Codul civil actual oferă instrumente pentru astfel de situații: art.975 – acțiunea pauliană (revocatorie) – acțiunea pusă la îndemâna creditorului pentru a obține revocarea (desființarea) pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor în frauda intereselor sale, măsură atât reparatorie, cât și represivă; art.974 – acțiunea oblică – altă măsură de conservare a patrimoniului debitorului și de prevenire a unei eventuale insolvabilități a acestuia, creditorul putând exercita drepturile și acțiunile debitorului său atunci când acesta refuză sau neglijează să le exercite; art.1175 – acțiunea în simulație – acțiunea prin care se urmărește a se demonstra caracterul simulat al unei operațiuni care constă în încheierea concomitentă a unui act aparent care nu exprimă voința reală a părților și a unuia secret, în care se exprimă voința lor reală, spre a face să se aplice singurul contract ce corespunde voinței reale a părților – contractul secret.
„Aceste acțiuni primesc o reglementare detaliată în noul Cod civil, adoptat prin Legea 287/2009, consacrând în mod expres soluțiile de principiu, admise de doctrina și jurisprudența actuale (de ex., dovada simulației prin orice mijloc de probă; în cadrul acțiunii oblice, cerința expresă, în sensul în care creanța creditorului trebuie să aibă caracter cert și exigibil; în cadrul efectelor admiterii acțiunii pauliene – actul atacat va fi declarat inopozabil atât față de creditorul care a introdus acțiunea, cât și față de toți ceilalți creditori care, putând introduce acțiunea, au intervenit în cauză”, a precizat Predoiu.
În concluzie, a spus ministrul, discuțiile privind prezumția de liceitate a dobândirii averilor și confiscarea extinsă vor suscita dezbateri intense și probabil prelungi în Parlament.
„Este încă un motiv în plus ca să pledăm pentru optimizarea mijloacelor juridice din legea penală și legea civilă, consacrate recuperării prejudiciilor în sens larg”, a conchis Predoiu.
Ministerul Justiției a lansat în dezbatere publică, marți, un proiect de modificare și completare a Codului penal, prin care introduce instrumentul confiscării extinse a averii, motivând că cele existente nu au contribuit suficient în asigurarea cooperării transfrontaliere eficace în domeniu.
Premierul Emil Boc a declarat, miercuri, că Guvernul va discuta în cursul zilei proiectul MJ privind confiscarea extinsă a averii, el apreciind, în același timp, că propunerea opoziției în același domeniu este „o jumătate de pas”, pentru că nu vizează averile din infracțiuni de corupție.
Ministerul Justiției propune confiscarea extinsă a averii, motivând prin transpunerea în legea română a articolului 3 din Decizia-cadru 2005/212/JAI privind confiscarea produselor, instrumentelor și altor bunuri aflate în legătură cu criminalitatea.
„Apreciind că celelalte instrumente existente în domeniu nu au contribuit în mod suficient la asigurarea unei cooperări transfrontaliere eficace în materie de confiscare, întrucât un număr de state membre nu sunt încă în măsură să confiște în mod eficient produsele infracțiunilor, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Decizia-cadru 2005/212/JAI privind confiscarea produselor, instrumentelor și altor bunuri aflate în legătură cu criminalitatea, al cărei scop este acela de a garanta că toate statele membre dispun de norme eficiente în materie de confiscare a produselor având legătură cu infracțiunea, inter alia, în ceea ce privește sarcina probei privind sursa bunurilor deținute de o persoană condamnată pentru o infracțiune având legătură cu criminalitatea organizată.
Deși în prezent România beneficiază de un cadru legislativ coerent și cuprinzător, dezvoltat în concordanță cu standardele internaționale în materia confiscării produselor infracțiunilor, acest cadru are anumite lacune, raportat la cerințele europene în materie”, explică MJ.
Concret, afirmă instituția, la nivelul legislației interne Decizia-cadru nu este transpusă în totalitate, lipsind din legislația națională transpunerea art. 3 al actului comunitar, privind confiscarea extinsă.
„Măsura confiscării extinse trebuie să fie cel puțin una dintre cele trei variante prevăzute la articolul 3 alineatul (2) literele (a), (b) și respectiv (c). În toate cazurile, aceasta permite confiscarea bunurilor provenind din activități infracționale care nu au legătură directă cu infracțiunea pentru care persoana este condamnată, mai exact, nu este dovedită legătura nemijlocită între infracțiunea care conduce la condamnare și bunurile care sunt confiscate. Este vorba de un principiu al confiscării extinse a bunurilor condamnatului. Litera (a) vizează bunurile respective în cazul în care acestea provin din activități efectuate într-o perioadă anterioară condamnării, în timp ce litera (b) vizează bunurile care provin din activități «similare». În ceea ce privește litera (c), aceasta vizează disproporția dintre valoarea bunurilor și nivelul venitului legal al persoanei condamnate”, notează în expunerea de motive privind adoptarea actului normativ.
În baza tratatului de aderare la Uniunea Europeană, România și-a asumat obligația de a transpune în integralitate acquis-ul comunitar, obligație care subzistă și în ceea ce privește transpunerea Deciziei-cadru 2005/212/JAI privind confiscarea produselor, instrumentelor și altor bunuri aflate în legătură cu criminalitatea, Decizie-cadru ce are în cuprinsul său ca termen de transpunere data de 15 martie 2007, mai spune sursa citată
În opinia MJ, netranspunerea totală a acestui instrument normativ al Uniunii Europene a fost cauzată în bună parte aspectelor controversate legate de raportarea cuprinsului actului normativ amintit la principiul constituțional al prezumției dobândirii licite a averii, aspecte pe care prezentul proiect își propune să le rezolve printr-o reglementare strictă și în concordanță atât cu exigențele constituționale, cât și cu cerințele Uniunii Europene.
