Ministrul Justiției Cătălin Predoiu consideră că prima cerință pentru noul CSM ar fi să arate că practică adevărul, iar primul gest de curaj ar fi să admită deschis nivelul scăzut de profesionalism și problemele de integritate în multe locuri din sistem.
Predoiu critică, într-un interviu pentru MEDIAFAX, programul referitor la volumul optim de încărcare, despre care afirmă că „ne-a făcut de râs în totă Europa” din cauza termenelor inacceptabil de lungi pe care le determină și se pronunță pentru reluarea dialogului în sistemul judiciar.
Despre vechiul CSM, ministrul Justiției spune că s-a rezumat la două-trei explicații față de orice problemă din sistemul judiciar: lipsa resurselor umane, deficiențele legislative și afectarea reputației și independenței judecătorilor. În opinia sa, noul CSM poate face o evaluare a resurselor umane din sistem și a utilizării acestora. De asemenea, Predoiu așteaptă ca CSM să lanseze un program de pregătire profesională în ceea ce privește implementarea Codurilor.
Predoiu se pronunță pentru schimbarea sistemului de recrutare la ICCJ, apreciind că interviul trebuie dublat de un test sau de o validare de către un cerc mai larg de examinatori, nu doar de membrii CSM.
Ministrul consideră că ar fi necesar un plus de transparență în activitatea ICCJ, instituție despre care afirmă că a fost ocolită de Inspecția Judiciară. Cătălin Predoiu critică Inspecția Judiciară, afirmând că, în loc să fie „ciocănitoarea” sistemului, pe care să îl curețe de „dăunători”, a fost „debaraua” în care s-au ascuns mai toate „scheletele”.
În ceea ce privește problema sediului ICCJ, Predoiu remarcă faptul că, până recent, singurul demers instituțional a fost „lamentarea publică”. În opinia sa, cel mai potrivit imobil pentru ICCJ ar fi Palatul de Justiție, în acest context, problema urmând să fie găsirea unui sediu pentru Curtea de Apel București. El remarcă totuși că problema sediului nu poate fi invocată în mod serios ca o cauză a trenării în soluționarea dosarelor de mare corupție.
Predoiu vede ca fiind cele mai mari provocări în 2011 aglomerarea sau blocarea instanțelor cu litigii de pensii și muncă, întârzierea lansării programelor de pregătire profesională pentru coduri, întârzierea rezolvării problemei resurselor umane în sistem.
Prezentăm integral interviul cu ministrul Justiției Cătălin Predoiu:
Rep: Recent a fost ales un nou CSM. Ce poziție are acum Ministerul Justiției față de CSM, față de noua conducere a acestuia?
Cătălin Predoiu: Suntem gata să alăturăm eforturile membrilor CSM demersurilor pe care noi le-am făcut constant în direcția reformelor, indiferent de împrejurările politice și componența CSM sau a conducerii acestuia. Sprijinul Ministerului Justiției va fi întotdeauna pentru modernizarea Justiției, responsabilizarea magistraților, satisfacerea dreptului cetățenilor de a beneficia de o Justiție imparțială, previzibilă, în termene rezonabile. Cine a urmărit aceste obiective, a avut întotdeauna sprijinul MJ, cel puțin în mandatul meu.
Rep: Ce trebuie să facă CSM, în opinia dumneavoastră?
Cătălin Predoiu: Putem vorbi despre planul strategic și cel operațional, în condițiile unor priorități. Strategic vorbind, CSM este în al 12-lea ceas în care mai poate demonstra că este o instituție eficientă. Acțiunea eficientă trebuie așezată pe adevăr. Prima cerință a noului CSM ar fi să arate că practică adevărul. Să rostească adevărul întreg despre vulnerabilitățile reale ale sistemului. Primul gest de curaj al noului CSM, și mai ales al noii conduceri, ar fi să admită deschis nivelul scăzut de profesionalism și problemele de integritate în multe locuri din sistem, jurisprudența greșită (ascunsă sub eufemismul „jurisprudența neunitară”), despre rezistența unor cercuri de judecători la implementarea noilor coduri, despre „neutralizarea” legii micii reforme prin programul eronat al volumului optim de activitate, etc. În planul operațional sunt foarte multe lucruri de făcut, în primul rând implicarea serioasă în problema resurselor umane. Aceasta nu înseamnă să blochezi detașările sporadice în MJ – câțiva magistrați, în comparație cu câteva sute detașați în CSM și alte instituții, inclusiv pe posturi cu munca de funcționari publici – ci să evaluezi exact ce dezechilibre de alocare a resurselor ai în sistem și să propui remedierea lor.
Rep: Detectați pentru moment o astfel de atitudine?
Cătălin Predoiu: E devreme pentru concluzii. Suntem încă în faza premiselor. Formal, mulți dintre noii membri ai CSM trec drept reprezentanții reformatorilor și vor avea probabil întreg sprijinul instituțional și mediatic pentru a relansa CSM în direcția bună. Deși primul mesaj public al președintelui CSM, cel de după învestire, ar fi putut aparține oricăruia dintre vechii președinți CSM, vorbind despre un CSM care nu este responsabil cu nimic pentru problemele pe care le avem pe Schengen și despre independența sistemului. Primul discurs este întotdeauna foarte important. Dar nu e nici un capăt de țară.
Rep: Ați criticat frecvent programul referitor la volumul optim de încărcare. De ce?
Cătălin Predoiu: Pentru că determină artificial termene inacceptabil de lungi pentru o Justiție europeană! Acest program a fost conceput greșit, ignorând concluziile Raportului Wittrup – afișat pe site-ul MJ – ignorând avertizările experților străini consultați, ignorând realitățile din sistem. Programul a fost pus în operă de vechiul CSM într-un an electoral, din considerente electorale, este un program politizat încă de la concepție, a urmărit doar interesul sistemului în dauna interesului justițiabilului. Este un program care ne-a făcut de râs în toată Europa, cu termene de peste 14 luni în comercial și trenarea soluționării dosarelor de corupție. Este un program care a transformat pe alocuri Justiția în Injustiție. Adevărații profesioniști din sistem știu acest lucru. Din păcate, nu o spun decât pe la colțuri sau în întâlniri „tete a tete”, pentru că dialogul în sistemul judiciar a fost blocat. E momentul să relansăm acest dialog deschis. E momentul ca profesioniștii din sistem să iasă și să spună public și răspicat ce știm cu toții, că programul este greșit conceput, iar continuarea aplicării lui deservește Justiția, profesiile juridice și justițiabilii.
Rep: Dar vechiul CSM invoca problema resurselor umane, iar acest program suplinea lipsa acestora în viziunea sa. Așa este?
Cătălin Predoiu: Din păcate, vechiul CSM s-a rezumat la două trei explicații față de orice problemă din sistemul judiciar: lipsa resurselor umane, deficiențele legislative și afectarea reputației și independenței judecătorilor. La orice problemă se răspundea mecanic cu aceste trei răspunsuri. Ca să glumim cu ceea ce nu-i de fapt de glumit, cred că, dacă vechiul CSM ar fi fost întrebat de ce Franța a pierdut finala Campionatului mondial de fotbal în fața Italiei, ar fi răspuns fără clipire: „Pentru că avem deficit de resurse umane și legislația este incoerentă, iar Executivul ne atacă independența”. Revenind, Executivul a deblocat posturi în sistemul judiciar, totul este să se facă selecția magistraților. Problema resurselor umane a devenit critică din cauza lipsei la nivelul CSM a unei politici coerente de-a lungul anilor. Acum noul CSM are șansa să se apuce de treabă, să facă o evaluare temeinică a așezării resurselor umane în sistem, folosind propriul aparat în care are detașați zeci de magistrați, să redistribuie resursele și în paralel să facă și recrutările pentru care noi am obținut dezlegarea. Acest lucru este cerut și de Comisia Europeană. Pentru asta trebuie să înceapă și reforma INM, ca să nu mai avem examene precum cel din toamna anului trecut.
Rep: Care este situația codurilor?
Cătălin Predoiu: Codurile se vor implementa. Orice atitudine de refuz implicit sau de rezistență față de proiectul codurilor, în condițiile în care acestea au fost adoptate de Parlament și fac parte din obiectivele MCV, reprezintă mai mult decât o politizare a subiectului, reprezintă o înfrângere a principiului legalității, o înfrangere a rule of law. Este de neconceput ca vârful sistemului judiciar să-și ia libertatea refuzului de a aplica rule of law, fie și într-o manieră indirectă. Așteptăm ca CSM să lanseze un program de pregătire profesională pe această temă. Între timp, discutăm cu profesiile juridice lansarea unui program de pregătire profesională pe coduri. Efortul individual în parcurgerea și învățarea lor este însă decisiv.
Rep: Se spune că la ICCJ ar mai trebui 200 de judecători pentru implementarea codurilor. Cum comentați?
Cătălin Predoiu: Pe ce bază se spune? Simplă intuiție sau evaluare subiectivă. Noi evaluăm, de asemenea subiectiv, că e nevoie de mai puțin de atât. Studiile de impact ne vor arăta cât. Deocamdată, avem unele probleme cu studiile de impact, pentru că chestionarele trimise de către consultantul independent în cadrul procedurii studiilor de impact s-au întors necompletate de la ICCJ și alte instanțe. Deci, ne plângem că nu sunt evaluări de impact, dar refuzăm cooperarea pentru studiile de impact. Nu mi se pare firesc. Știu că judecătorii ICCJ, ca și alții, sunt aglomerați, dar implementarea codurilor este un proiect serios, care nu se întâmplă în fiecare an. Un mic efort suplimentar ar fi un semn de maturitate instituțională. Eu cred ca MJ a făcut destul de mult pentru degrevarea ICCJ, mă așteptam și încă mă mai aștept în schimb la un minim de cooperare în programul codurilor.
Rep: De ce nu ați făcut studii de impact înainte de coduri?
Cătălin Predoiu: O largă majoritate parlamentară, peste 70% la acel moment, a decis să continuăm programul codurilor, plecând de la principiul că vom pregăti sistemul judiciar pentru o legislație europeană. Alternativa era să construim o Justiție în funcție de un plafon de finanțare stabilit a priori, să facem studii de impact și apoi să scurtăm sau lungim codurile în funcție de câți bani vrem să alocăm. Ar fi fost o greșeală și mă bucur că politic s-a decis altfel, s-a decis corect. În fine, las la o parte că în varianta alternativă, din cauza evoluțiilor politice, probabil că nici până astăzi nu am mai fi trecut vreun cod. Acum însă trebuie să fim consecvenți și, dacă am decis să facem Justiție europeană, să cheltuim cât e nevoie, mai ales că nu este foarte mult, comparativ cu avantajele pe termen lung. Iar la rândul său, sistemul judiciar trebuie să-și îndeplinească obligațiile, să asimileze conținutul normativ al codurilor.
Rep: Recrutările la ICCJ provoacă în continuare valuri la nivelul CSM. De ce?
Cătălin Predoiu: Până când nu eliminăm orice risc de „pilă” și subiectivism în recrutarea la ICCJ, vor fi neînțelegeri. Există o suspiciune certă față de recrutările prin interviu. Deci, pentru ICCJ ar trebui în optica mea un alt fel de recrutare. În 2009 am propus înlocuirea interviului cu un examen scris pe lucrare „cu colțul îndoit și lipit” în dreptul numelui candidatului. Imediat după aceea, reprezentații CSM s-au retras de la discuțiile pentru modificarea legilor Justiției, au „trântit” un comunicat cu privire la proasta finanțare a sistemului și mai târziu au declanșat conflictul constituțional pe care l-au pierdut. De ce oare? Nici până azi nu găsesc altă explicație decât influența anului electoral 2009, deși sper să mă înșel. În orice caz, interviul trebuie dublat de un test sau, dacă nu se acceptă, de o validare de către un cerc mai larg de examinatori, nu doar de membrii CSM, care, după cum s-a văzut în timp, au micile și marile lor interese. În recrutările pentru ICCJ trebuie să deplasăm accentul examinării și selecției de la afinitățile subiective și politice către profesionalism și integritate. Și mai cred că ar trebui să aducem un plus de transparență în activitatea ICCJ. Inspecția Judiciară a ocolit constant această instanță. Deocamdată, ce văd eu în privința procedurilor de recrutare la ICCJ sunt stângăcii și incapacitatea de a spune pe șleau ce vrem. S-a plecat cu stângul, ceea ce poate afecta credibilitatea CSM, însă lucrurile se mai pot redresa.
Rep: Apropo de Inspecția Judiciară, cum vedeți lucrurile?
Cătălin Predoiu: Și aici trebuie spus adevărul, chiar dacă va isca, poate, nervozități și proteste. Formal și aparent, Inspecția Judiciară a avut rolul să descopere și sancționeze neregulile din sistem, în fapt și ocult, a servit sub bagheta vechiului CSM pentru escamotarea acestor probleme. În numele unei greșit ințelese protecții a sistemului și pervertind noțiunea de independență, sesizările privind lipsa de profesionalism și greșelile grave de judecată au fost sistematic rezolvate folosind invariabil formula „chestiuni de judecată”. În loc să fie „ciocănitoarea” sistemului, pe care să îl curețe de „dăunători”, Inspecția a fost „debaraua” în care s-au ascuns mai toate „scheletele”. Ce nu „rezolva” ea, „îngropa” Plenul. Credeți că este întâmplător faptul că Rapoartele de țară au criticat în mod repetat activitatea de inspecție în general? Soluțiile constau în recrutarea unui șef prin concurs, consolidarea statutului inspectorilor și al inspecției, eliminarea tutelei Plenului, poate chiar transformarea ei în ordonator principal de credite. Și adoptarea unei legislații privind răspunderea.
Rep: Când ieșiți cu proiectul de lege privind răspunderea?
Cătălin Predoiu: Secretarul de stat Barac are sarcina să trimită CSM proiectul în cursul lunii februarie. Vedem în acest proiect un mod de responsabilizare a magistraților și de creștere a încrederii publicului în Justiție.
Rep: ICCJ se plânge de lipsa unui sediu adecvat. Cum îi puteți ajuta?
Cătălin Predoiu: ICCJ a primit un buget majorat substanțial pentru 2011. Ministerul Justiției nu este străin de acest lucru, în condițiile în care am acceptat până la rectificare un buget diminuat pentru MJ. Prin urmare, puțin i-am ajutat deja și vom continua. Am mai spus, e regretabil că nu s-a găsit de-a lungul anilor o soluție pentru un sediu maiestuos pentru ICCJ, dar cred că sunt mai multe cauze. S-a pierdut la momentul potrivit ocazia mutării ICCJ în Palatul de Justiție, după care s-a intrat într-o stare de letargie, în care, până recent, singurul demers instituțional din partea ICCJ a fost lamentarea publică. E drept, nici la nivelul Guvernului nu s-au găsit soluții miracol, în condițiile în care criza bugetară a impus alte priorități. Dar, în 2011 trebuie găsită o soluție viabilă. Eu cred că nu există în București un imobil mai potrivit în acest moment pentru ICCJ decât Palatul de Justiție de pe cheiul Dâmboviței. Deci, problema ar putea fi de fapt cea a găsirii unui sediu pentru Curtea de Apel București. În alte cuvinte, e nevoie de o soluție solomonică și de cooperarea între șefii acestor două instanțe și cei de la CSM pentru implementarea ei. În orice caz, problema sediului nu poate fi invocată în mod serios ca o cauză a trenării (cu anii) soluționării dosarelor de mare corupție. Nimeni nu va „cumpăra” această explicație, nici la București, nici la Bruxelles.
Rep: Care sunt cele mai mari provocări pentru 2011?
Cătălin Predoiu: Aglomerarea sau blocarea instanțelor cu litigii de pensii și muncă. Întârzierea lansării programelor de pregătire profesională pentru coduri. Întârzierea rezolvării problemei resurselor umane în sistem. În principiu, acutizarea unei contradicții și a unui dezechilibru între presiunile publice și așteptările de rezultate ale reformei, voința certă a Ministerului Justiției de a împinge aceste reforme și plasarea puterilor și atribuțiilor într-o altă zonă a sistemului judiciar, unde lucrurile merg ceva mai greu. De aici pot apărea tensiuni distructive. Fără să vreau, gândul îmi zboara la Schumpeter și la a lui teorie economică a „distrugerii creatoare”, deși vorbim de un alt plan ideatic.
Rep: Ce alte proiecte aveți în lucru?
Cătălin Predoiu: O să publicăm pe site programul de activitate al Ministerul Justiției în 2011, are câteva zeci de pagini. La fel și raportul de activitate pe 2010. Realmente acest minister lucreză „supraturat” și le mulțumesc acelor angajați ai ministerului care se implică mult peste obligațiile legale și programul de lucru. Dacă reușim să „turăm” la aceeași capacitate și aparatul CSM, unde lucrează zeci de specialiști pe care mi i-aș dori în echipă, și să armonizăm eforturile celor două instituții, putem ajunge foarte departe în 2011 cu MCV.
