Duminica a șaptea după sărbătoarea Sfintelor Paști, numită și Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul I ecumenic, este consacrată mărturisirii dreptei credințe și unității Bisericii. În primul rând, dreapta credință înseamnă mărturisirea dumnezeirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Când Biserica a întocmit calendarul, a stabilit ca această duminică, a șaptea după Paști, care precede marea sărbătoare a Pogorârii Duhului Sfânt și care urmează după Înălțarea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, să fie o duminică de pomenire a Sfinților Părinți de la Sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325. De ce? Întrucât în vremea lor foarte multă lume s-a rătăcit de la dreapta credință, urmându-l pe ereticul Arie care spunea că Dumnezeu adevărat este numai Tatăl, Fiul nefiind Dumnezeu adevărat, ci doar o făptură îndumnezeită, cei 318 Sfinți Părinți, adunați în Sinodul I ecumenic de la Niceea, în anul 325, au mărturisit că Iisus Hristos este ’Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel deoființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut; Care, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut Om; și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat; și a înviat a treia zi, după Scripturi; și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui; și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.’
Duminica celor 318 Sfinți Părinți, legătură între sărbătoarea Înălțării Domnului și sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt
Mărturisirea dumnezeirii Mântuitorului Iisus Hristos înseamnă și că Cel ce S-a înălțat la ceruri este Cel ce S-a pogorât din ceruri: a coborât din ceruri Fiul lui Dumnezeu Cel nevăzut și S-a înălțat la ceruri Fiul lui Dumnezeu Cel văzut prin umanitatea Sa, văzut în trupul Său omenesc; a coborât pe pământ Dumnezeu Fiul, ca să devină și Fiul Omului, și astfel să Se înalțe întru slavă la ceruri Dumnezeu-Omul, pentru a dărui oamenilor harul îndumnezeitor al Preasfintei Treimi. Prin urmare, Sfinții Părinți care au mărturisit dumnezeirea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut Om, sunt pomeniți tocmai în această duminică, îndată după sărbătoarea Înălțării întru slavă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca să înțelegem că prin mărturisirea dreptei credințe în Iisus Hristos omul dobândește slava vieții veșnice.
Crezul ortodox, sinteza dreptei credințe a Bisericii lui Hristos
Această duminică, a șaptea după Sfintele Paști, ne cheamă să păstrăm dreapta credință, mai ales astăzi, într-o lume din ce în ce mai tulburată și mai rătăcită din punct de vedere spiritual. Ea ne cheamă să mărturisim Crezul ortodox așa cum ni l-au lăsat nouă moștenire Sfinții Părinți de la Sinodul I ecumenic de la Niceea, din anul 325, și cei de la Sinodul al II-lea ecumenic, care s-a ținut la Constantinopol în anul 381, când s-a formulat partea a doua a Crezului ortodox, pe care îl rostim la Botez și la fiecare Sfântă Liturghie, întrucât reprezintă credința noastră ortodoxă în formă concentrată. Această credință apostolică, formulată de Sfinții Părinți ai Bisericii la primele două sinoade ecumenice, iar apoi tâlcuită de Biserică în cărțile de slujbă și în cărțile de teologie, este lumina vieții creștine și temelia mântuirii sau a dobândirii vieții veșnice. Însă pentru a păstra dreapta credință a Bisericii Ortodoxe trebuie să cunoaștem bine Crezul ortodox, să îl învățăm pe de rost, noi și copiii noștri. De asemenea, trebuie să avem în casele noastre cartea numită ’Învățătura de credință ortodoxă’ sau ’Catehismul’, care se tipărește mai des tocmai pentru a cunoaște mai bine credința noastră ortodoxă și modul de a trăi duhovnicește în Biserică și în societate. Deci Duminica a șaptea după Paști ne îndeamnă să păstrăm dreapta credință, să îi creștem pe copiii și pe tinerii noștri în dreapta credință, să nu ne lăsăm amăgiți de rătăciri, de tot felul de grupări religioase care se consideră trimise de Dumnezeu, dar care, de fapt, caută să-i rupă pe ortodocși de Biserica Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți și să-i atragă la gruparea sau comunitatea lor despărțită de ’credința dată sfinților o dată pentru totdeauna’ (Iuda 1, 3).
Numai în comuniunea Sfinților se păstrează dreapta credință
Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul I ecumenic ne învață și adevărul că dreapta credință nu se păstrează de unul singur, în izolare, ci în comuniune de gândire, de mărturisire și de viețuire cu Biserica, după cum Sfinții Părinți adunați în Sinodul de la Niceea au mărturisit împreună dreapta credință și au respins rătăcirea sau erezia lui Arie. Cu alte cuvinte, dreapta credință se păstrează în Biserică și de către Biserică, iar Sfântul Sinod este glasul Bisericii luminat de Duhul Sfânt, pentru a mărturisi dreapta credință și a păstra astfel comuniunea vie cu Preasfânta Treime, Izvorul vieții veșnice. Dacă ne rupem de Sfânta Biserică, nu mai suntem dreptcredincioși și dreptmăritori creștini, deoarece numai în comuniunea Sfinților din toate timpurile se păstrează dreapta credință mântuitoare și sfințitoare. De aceea, un episcop ortodox nu poate fi hirotonit de către un singur episcop, ci de către cel puțin trei episcopi care au confirmat mărturisirea lui de credință ortodoxă, ca să se arate astfel legătura acestui nou episcop cu întreg episcopatul ortodox din lume, cu Biserica Ortodoxă întreagă. De asemenea, oricât am fi de inteligenți sau de învățați, niciodată nu trebuie să interpretăm singuri, de capul nostru, Sfânta Scriptură, ci împreună cu Sfânta Biserică, împreună cu Sfinții Părinți ai Bisericii din toate veacurile și din toate locurile, împreună cu toți păstorii sufletești, episcopii și preoții ortodocși care păstoresc sau îndrumă comunitățile creștine pe calea mântuirii. Prin urmare, dreapta credință înseamnă temelia mântuirii noastre, a dobândirii vieții și fericirii veșnice. Iar dacă pierdem dreapta credință, pierdem darul vieții veșnice, întrucât pierdem certitudinea drumului celui adevărat al mântuirii. Dreapta credință ne cheamă însă și la dreapta viețuire, adică ne cheamă la pocăință pentru păcate și la ridicarea din păcate, la creșterea în virtuți, la fapte bune de milostenie și de ajutorare a semenilor noștri. Dreapta credință ne cheamă și la o dreaptă lucrare misionară, aceea de-a transmite Evanghelia iubirii Mântuitorului Iisus Hristos, prin cuvânt și faptă, generației viitoare, copiilor și tinerilor, prin educație religioasă în familie, în biserică și în școală, astfel ca, din neam în neam sau din generație în generație, să Îl mărturisim pe Hristos Cel Milostiv și Iubitor de oameni și să ne punem în El nădejdea mântuirii și a vieții veșnice.
Să păstrăm dreapta credință
Să ne ajute Bunul Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfinților Părinți de la Sinodul I ecumenic și ale tuturor Sfinților, să păstrăm dreapta credință ca fiind cel mai mare dar spiritual al vieții, să creștem în ea și în sfințenia pe care ne-o dăruiește ea, și astfel să dobândim și să trăim bucuria despre care vorbește Mântuitorul în Evanghelia Sa zicând: ’ca bucuria Mea să o aibă deplin în ei’ (Ioan 17, 13), adică să avem bucuria de a fi ortodocși sau dreptcredincioși creștini și bucuria de a trăi în lume cu nădejdea mântuirii și a vieții veșnice. Amin! (Preafericitul Daniel, Patriarhul României)
