«Duh este Dumnezeu și cel ce se închină Lui se cade să I se închine cu Duhul și cu adevărul». (Ioan IV, 24).
Cuvintele pe care le-am așezat în fruntea acestei predici au fost spuse de Mântuitorul Iisus Hristos, ca răspuns la întrebarea femeii samarinence: unde se poate aduce cea mai bună închinare lui Dumnezeu: în Ierusalim, cum susțineau iudeii, sau în muntele Garizim, cum afirmau samarinenii.
Mântuitorul învață prin aceste cuvinte pe femeia samarineancă — și prin ea pe noi toți — că nu locul contează când se aduce închinare lui Dumnezeu, ci modul în care se aduce. A spune că numai într-un anumit loc se poate aduce închinare lui Dumnezeu, înseamnă a socoti că Dumnezeu este numai în acel loc, deci că Dumnezeu este mărginit și trupesc.
Dumnezeu este pretutindeni
Or, Mântuitorul Iisus îi spune femeii că Dumnezeu nu este trup, ci Duh, și de aceea nu Se află numai într-un singur loc, ci pretutindeni; așadar, oriunde ne poate auzi și primi rugăciunea.
Faptul că noi găsim mai mult îndemn la rugăciune în biserici nu contrazice acest cuvânt al Mântuitorului, pentru că bisericile sunt și ele răspândite în toate localitățile, la îndemâna tuturor, pe când în vremea Testamentului Vechi nu exista decât templul din Ierusalim, unde trebuiau să meargă, măcar din când în când, toți iudeii să se închine lui Dumnezeu. Acum e prezent Hristos cu trupul și cu sângele Lui în toate bisericile de pretutindeni; în toate e adus jertfa la Sfânta Liturghie pentru păcatele noastre și ale morților noștri, ca și pentru ajutorul nostru în viață. Iar bisericile sunt între casele noastre și puterea jertfei lui Hristos din biserici se întinde peste și prin casele noastre și noi Îl simțim, pe El, cu darul și cu ajutorul Lui pretutindeni, în drumurile și în ocupațiile noastre, dacă ne înălțăm pe aripile rugăciunii cu gândul la El. «Căci Domnul aproape este» — spune Sfântul Apostol Pavel (Filip. IV, 15) și «în El trăim și ne mișcăm și suntem» (Fapte XVII, 28).
Să ne unim ființa noastră cu Dumnezeu
Pe de o parte, această putință și datorie de a preamări pe Dumnezeu în tot locul pune în lumină cu mult mai vie măreția lui Dumnezeu decât într-un singur loc. Pe de alta, aceasta ușurează foarte mult pe credincioși ca să-și îndeplinească datoria și pornirea sufletească de a se închina lui Dumnezeu și dă putința ca ea să se poată face în orice zi și la orice oră din zi.
Dar Mântuitorul nu S-a mulțumit să spună samarinencii — și prin ea nouă —- numai că Dumnezeu este de față, ca Duh, pretutindeni, și că deci, putem și trebuie să-I aducem închinare în orice loc și în orice zi, că El a adăogat și o învățătură despre modul cum trebuie să-I aducem închinare lui Dumnezeu. Închinarea noastră trebuie să fie «în Duh și Adevăr» — a spus Mântuitorul.
Acestea sunt cuvinte pline de înțeles dumnezeiesc. Nimeni nu poate scoate la arătare tot înțelesul lor; de aceea, ne vom mulțumi și noi să punem în lumină numai câte ceva din bogatul lor conținut.
Sfântul Chiril din Alexandria, un sfânt părinte al Bisericii vechi, a scris pe la anul 430 d. Hr. două cărți mari, ca să arate că închinarea cu Duhul și cu Adevărul este opusă închinării din Vechiul Testament, care consta în aducerea de jertfe de animale în templul din Ierusalim. Hristos ne-a despovărat de aceste jertfe, aducându-Se pe Sine ca jertfă nesfârșit mai prețioasă decât toate acele jertfe, căci nu putea sângele de tauri și de viței să curețe conștiințele cum poate să curețe sângele lui Hristos — spune Sfântul Apostol Pavel.
El ne cere acum numai să ne unim ființa noastră cu El, în continuarea jertfei Sale de pe altarele bisericilor. Omul, înainte de Hristos, nu-și dădea ființa sa lui Dumnezeu când se închina, ci dădea o parte din bunurile sale exterioare, dar lui Dumnezeu îi este mai scump sufletul nostru, inima noastră, ființa noastră. Mai mult se dă omul lui Dumnezeu prin sufletul său decât prin anumite lucruri exterioare ale sale.
Dumnezeu este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt
Credinciosul trebuie să știe că Dumnezeu este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Că Tatăl a trimis dintr-o nețărmurită iubire față de noi pe însuși Fiul Său Unul Născut în lume; că acesta a luat trup și suflet omenesc, că S-a răstignit din aceeași iubire față de noi, pentru iertarea păcatelor noastre, că a înviat, asigurându-ne și nouă la sfârșitul timpului învierea pentru vecie; că până suntem pe pământ ne conduce prin Duhul Său cel Sfânt pe un drum de îmbunătățire și desăvârșire neîncetată, de iubire de Dumnezeu și de oameni ca să devenim vrednici de împărăția veșnică a iubirii.
Acestea trebuie să le știm și să le cerem. Să rugăm pe Dumnezeu pentru mântuirea noastră și pentru creșterea puterilor noastre sufletești spre toate cele bune, ca să ne putem mântui. Să ne rugăm și pentru sănătatea și cumințenia noastră și a copiilor și a fraților noștri.
Să ne rugăm să fie cu noi duhul iubirii de Dumnezeu și de oameni
De asemenea și pentru pacea și buna înțelegere între toți oamenii; să nu ne rugăm pentru izbândirea noastră în plăceri ușoare, în lucruri rele și nefolositoare, în biruința pornirilor noastre de ură, de mândrie și de invidie împotriva semenilor noștri. Să ne rugăm să fie cu noi duhul iubirii de Dumnezeu și de oameni, ca să putem răspunde cu iubirea noastră la iubirea lui Hristos Domnul și să sporim în pace și comuniunea cu toți credincioșii și cu toți oamenii cu care ajungem în legătură. Căci Duhul Sfânt este puntea de unire între credincios si credincios, e deschiderea și voința de prietenie și de bună înțelegere a celui credincios cu orice om, e cel ce dă fiecărui om un alt dar, dar și pornirea de a folosi darul său spre folosul altora. Duhul e bunul comun al tuturor, e cel în care ne întâlnim și ne simțim toți una. Unde este dezbinare și dușmănie, nu este Duhul. Acolo nu poate fi nici rugăciune adevărată, rugăciune «în duh».
Se cuvine deci să rugăm pe Dumnezeu să ne dea puterea «să păzim unitatea Duhului în legătura păcii», cum spune Sfântul Apostol Pavel (Efes. IV, 3).
Rugându-ne «în duh și în adevăr», vom putea să simțim tot mai mult ce mare lucru se cuprinde în binecuvântarea aceluiași sfânt apostol: «Darul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și părtășia Sfântului Duh să fie cu voi cu toți» (II Cor. XIII).
(Pr. prof. Dumitru Stăniloae)
