Predica femeii cananeence

Sfânta Evanghelie din Duminica a XVII-a după Rusalii, numită și Duminica femeii cananeence, ne învață multe adevăruri despre puterea credinței și despre lucrarea lui Dumnezeu în viața oamenilor.
Femeia cananeeancă era de alt neam și de altă credință decât evreii. Tirul și Sidonul erau porturi situate pe țărmul de est al Mării Mediterane, făcând parte din Fenicia, astăzi ele se află pe teritoriul Libanului. Deci, aceste orașe nu făceau parte din Palestina sau Țara Sfântă, iar faptul însuși că Mântuitorul Iisus Hristos trece dincolo de granițele țării Sale natale are o semnificație deosebită. Deși spune „nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel” (Matei 15, 24), totuși, Iisus iese din teritoriul Țării Sfinte și merge către două orașe-state sau cetăți locuite de păgâni, care se închinau nu adevăratului Dumnezeu mărturisit de evrei, ci unor idoli, cei mai renumiți fiind Baal și Astarta. Ieșirea Mântuitorului Iisus Hristos dincolo de pământul lui Israel este deja o prefigurare a faptului că Evanghelia Sa va fi propovăduită nu numai poporului evreu, ci și altor neamuri sau popoare. Prezența lui Iisus în părțile Tirului și ale Sidonului este, așadar, o anticipație a predicării Evangheliei Sale și printre păgâni, deoarece Dumnezeu cheamă toate popoarele la mântuire în Iisus Hristos.
– Hristos descoperă credință mare la o femeie dintr-un popor păgân
Întrucât Mântuitorul Iisus Hristos a întâlnit adesea ostilitatea unora dintre evrei și o lipsă de receptivitate a acestora față de Evanghelia Sa, El vrea să arate ucenicilor Săi că poate descoperi credință acolo unde evreii nu se așteaptă.
Înțelepciunea și atitudinea misionară a lui Iisus se arată în faptul că, pe de o parte, El trece hotarele Palestinei și ajunge în patria femeii păgâne, iar pe de altă parte, refuză să-i răspundă acesteia la prima cerere a ei de-a vindeca pe fiica sa bolnavă, chinuită de diavol. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că atât tăcerea Mântuitorului, cât și întârzierea Sa în a da un răspuns favorabil acestei femei de alt neam și de altă religie decât evreii ascund intenția Lui de a evidenția mai bine credința mare pe care o avea ea. Dacă El nu lăsa femeia să insiste atât de mult, să stăruie îndelung în rugăciunea ei, ucenicii Săi nu ar fi putut vedea atât de clar trei mari calități sau virtuți ale acestei femei cananeence, și anume: credința puternică, smerenia adâncă și rugăciunea stăruitoare.
– Credința vie se dovedește prin stăruința în rugăciune
După felul cum Îl roagă pe Iisus, zicând: „Miluiește-mă, Doamne, Fiule al lui David!” (Matei 15, 22), această femeie mărturisea credința ei că în Iisus din neamul lui David lucrează puterea lui Dumnezeu, că în El se săvârșește lucrarea vindecării sau eliberării oamenilor de păcate, de boli și de diavoli. Întrucât auzise că Iisus din Nazaret este prooroc, ca și David, și mai ales că este un mare doctor vindecător de suflete și de trupuri, femeia cananeeancă mărturisea credința ei vie că numai Iisus poate vindeca pe fiica ei bolnavă și, ca atare, Îl ruga, zicând: „Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David!”
După ce Iisus vede că femeia cananeeancă se închină Lui și-L roagă, zicând: „Doamne, ajută-mă!”, El dorește să arate celor din jur și smerenia ei, zicând către femeie: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și să o arunci câinilor!” (Matei 15, 26). Prin aceasta Iisus exprimă, de fapt, mentalitatea oricărui evreu din timpul Său, adică pretenția evreilor de-a fi superiori tuturor popoarelor. În acest sens, se pare că mulți dintre evreii din timpul Mântuitorului considerau popoarele din jur ca fiind un fel de „câini”, adică mai mult animale domestice decât ființe umane. La prima vedere, Mântuitorul dă impresia că intră în logica evreilor sau a conaționalilor Săi, nu însă pentru a disprețui pe femeia cananeeancă, ci pentru ca toți să poată vedea smerenia și răbdarea ei. De fapt, Mântuitorul Iisus Hristos vrea să pună în contrast orgoliul și pretenția de superioritate a evreilor cu realitatea credinței smerite pe care o are o femeie de neam păgân. Din smerenie, femeia cananeeancă a îndurat pretenția de superioritate a evreilor, și anume că ei sunt fii ai casei lui Dumnezeu, iar popoarele păgâne sunt „câini”. Auzind aceste cuvinte aspre, femeia nu se tulbură și nici nu Îl contrazice pe Mântuitorul Iisus Hristos, ci, având o smerenie uimitor de profundă, Îi răspunde, zicând: „Așa este, Doamne!” (Matei 15, 27). Totuși, vedem că în marea și adânca smerenie a femeii acesteia nu se află nici un semn de descurajare, ci foarte multă înțelepciune. Întrucât era o femeie smerită și mult răbdătoare, ea a găsit un răspuns înțelept pentru a dobândi, totuși, vindecarea fiicei sale. De aceea a zis: „Așa este, Doamne!”, și îndată a mai adăugat: „dar și câinii se satură din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor”(Matei 15, 27). Văzând credința ei vie, stăruința ei în rugăciune, multa ei smerenie, și primind un răspuns neașteptat de înțelept din partea acestei femei de alt neam și de altă religie decât evreii, Hristos Domnul a exclamat, în semn de prețuire, zicând: „O, femeie, mare este credința ta; fie ție după cum voiești! Iar Evanghelia precizează: Și s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela” (Matei 15, 28). Astfel făcând, Iisus a ajuns la scopul urmărit de El, și anume, a arătat ucenicilor Săi că păgânii vor crede în numele Lui mai ușor decât mulți dintre evrei.
Așadar, din Evanghelie învățăm că fiecare om care se apropie de Iisus Hristos, în stare de credință, smerenie și rugăciune, va fi ascultat de El, mai ales când acesta se roagă pentru cei care nu se mai pot ruga pentru ei înșiși. Un astfel de om milostiv și rugător va simți bucuria pe care a primit-o în suflet femeia cananeeancă atunci când Mântuitorul Iisus Hristos i-a zis: „mare este credința ta; fie ție după cum voiești!” (Matei 15, 28). La iubirea smerită și milostivă a celui ce se roagă pentru cei care suferă răspunde Hristos-Domnul prin iubirea Sa smerită și milostivă, vindecătoare și dătătoare de bucurie, spre slava lui Dumnezeu și mântuirea oamenilor.
(Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, sursa: Ziarul Lumina)