Termenul de preaviz impus angajatului care demisionează va fi extins de la maximum 15 zile la cel puțin 20 zile lucrătoare pentru salariații cu funcții de execuție, și de la 30 la 45 zile pentru salariații cu funcții de conducere, relevă proiectul de modificare a Codului Muncii, obținut de MEDIAFAX.
Documentul stabilește totodată că angajatorul va fi obligat să înregistreze demisia salariatului, iar refuzul va da dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de probă.
„Termenul de preaviz este cel convenit de părți în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile și nu poate fi mai mic de 20 zile lucrătoare pentru salariații cu funcții de execuție, respectiv de 45 de zile lucrătoare pentru salariații care ocupă funcții de conducere”, se arată în proiect.
Forma actuală a Codului Muncii stabilește că termenul de preaviz este cel convenit de părți în contractul individual de muncă sau în contractele colective de muncă și nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice pentru salariații cu funcții de execuție, respectiv de 30 zile calendaristice pentru salariații care ocupă funcții de conducere.
Proiectul stabilește totodată în mod clar că un contract individual de muncă este suspendat de drept și pentru participarea la grevă, dar fără ca suspendarea să fie efectuată din inițiativa salariatului. În același timp, prevederea conform căreia contractul individual de munca poate fi suspendat din inițiativa angajatorului ca sancțiune disciplinară va fi abrogată.
Din inițiativa angajatorului, contractul individual de muncă va putea fi suspendat și în cazul reducerii temporare a activității, nu doar a întreruperii activității, ca și pe durata suspendării de către autorități a avizelor, autorizațiilor sau atestărilor necesare pentru exercitarea profesiilor.
În cazul reducerii temporare a activității, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, pentru perioade care depășesc 30 zile, angajatorul va avea posibilitatea reduceri programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului, până la remedierea situației care a cauzat reducerea programului. În cazul în care din motive obiective este necesară reducerea sau întreruperea temporară a activității, pentru maximum 15 zile pe an, cu obligativitatea reluării, unitatea poate acorda în această perioadă concediu fără plată, după informarea prealabilă a sindicatului reprezentativ de la nivelul unității.
Modul de realizare a obiectivelor de performanță va fi luat în calcul în ceea ce privește concedierile colective, iar interdicția impusă angajatorul de a efectua noi încadări în muncă pe locurile salariaților concediați, timp de 9 luni de la data concedierii acestora, va fi eliminată.
În cazul în care contractul a fost suspendat pe durata cercetării disciplinare prealabile a angajatului sau cercetării judiciare a acestuia pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută și dacă ulterior se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară, plătindu-i-se o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Salariații nu vor putea fi concediați pe durata concediului paternal.
„De fiecare dată când în timpul perioadei de suspendare a contractului va interveni o cauză de încetare de drept a contractului individual de muncă, cauza de încetare de drept va prevala”, se mai arată în document.
Delegarea angajatului la un alt loc de muncă poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 zile și se poate prelungi cu acordul salariatului din două în două luni, nu cu cel mult 60 zile ca în prezent.
