Preasfânta Treime și Sfânta Liturghie

În cuprinsul Sfintei Liturghii, persoanele Preasfintei Treimi se pomenesc de multe ori și pe lângă aceasta sunt și texte în care avem cuvântul „treime”. Pe acestea le vom pune în evidență cu acest prilej.
Mai întâi Sfânta Liturghie începe cu binecuvântarea: „Binecuvântată este împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”. Se pomenesc în acest cuvânt cele trei persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Noi credem că Dumnezeu este Unul în ființa și întreit în persoană. E o taină a credinței noastre, poate cea mai mare taină, ceva ce nu putem înțelege dar putem primi prin credință. Asta-i descoperirea dumnezeiască.
La Botezul Mântuitorului nostru Iisus Hristos S-a arătat Sfânta Treime așa că Dumnezeu Tatăl a vorbit și a zis: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care bine am voit” (Matei 3, 17), Dumnezeu Fiul făcut om S-a botezat și Dumnezeu Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de porumbel. Aceasta o mărturisesc trei din cei patru evangheliști, iar la sfârșitul Sfintei Evanghelii de la Matei se spun cuvintele, rostite de Domnul Hristos: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28, 19).
Așa că în Sfânta Evanghelie sunt pomenite cele trei persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Și mai este încă un loc, afară de cele istorisite despre botezul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când S-a arătat Sfânta Treime, mai este un loc în care se istorisește despre Schimbarea la față, când de asemenea a fost de față Sfânta Treime: Tatăl care a vorbit dintr-un nor luminos și a zis: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care bine am voit; pe Acesta să-L ascultați” (Matei 17,5), Fiul Care S-a schimbat la față înaintea ucenicilor Săi și Duhul Sfânt, adică norul care i-a învăluit pe cei care erau atunci de față, norul luminos. În conștiința Bisericii s-a așezat gândul acesta și învățătura că Dumnezeu este Unul în ființă și întreit în persoană, iar Sfânta Liturghie are darul de a ne pune în fața acestui adevăr.
Așadar începutul Sfintei Liturghii anunță împărăția lui Dumnezeu care se desfășoară în cerul cel de pe pământ care este biserica, care se desfășoară împreună cu noi și în fața noastră, împlinindu-se cererea din rugăciunea „Tatăl nostru”: „vie împărăția Ta”, pentru că la fiecare Sfântă Liturghie vine împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Și unde-i împărăția lui Dumnezeu acolo-i de față și Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt.
În cadrul Sfintei Liturghii se spun cuvintele: „Că Ție se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”. De altfel cuvintele acestea se spun și la alte slujbe, dar și în cadrul Sfintei Liturghii. E o mărturisire a noastră că lui Dumnezeu I se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea și că noi Îi dăm din aceasta toată mărire câtă I se cuvine, numai cîtă putem noi. I se cuvine mărire lui Dumnezeu Tatăl, lui Dumnezeu Fiul și lui Dumnezeu Duhul Sfânt. Mărturisim apoi că Dumnezeu are stăpânire și împărăție și zicem: „Că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și mărirea, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”. Îl mărturisim pe Dumnezeu bun si iubitor de oameni si zicem: „Ca bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui si Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”. Îl mărturisim pe Dumnezeu milostiv și iubitor de oameni și zicem: „Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”, Îl mărturisim pe Dumnezeu sfânt și zicem: „Că Sfânt ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”, Îl mărturisim pe Dumnezeu ca sfințire a noastră, Sfânt Care sfințește și zicem: „Că Tu ești sfințirea noastră și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”, mărturisim milă și îndurările și iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și aducem cinstire Tatălui și Duhului Sfânt cu acest prilej, că zicem: „Cu harul, cu îndurările și cu iubirea de oameni a Unuia Născut Fiului Tău, cu Care împreună bine ești cuvântat, cu Preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”, dorim ca toți cu o gură și cu o inimă să mărim și să cântăm preacinstitul și de mare cuviință numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și zicem: „Și ne dă nouă, cu o gură și cu o inimă, a mări și a cânta prea cinstitul și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”.