Prea multe fronturi

Bilanțul Realului pe 2013 e mai subțire decât cel de anul trecut. De campionat nu s-a mai lipit, dar poate compensa prin Cupa Regelui, dacă va fi de acord Falcao. În Liga Campionilor a ieșit tot în semifinale, cu o oarecare doză de ghinion, dar pe care aș fi tentat să-l pun pe seama lui Mourinho. Aproape sigur, acesta va pleca și n-o va face așa cum și-ar fi dorit. La președinte nu merge ca la presă, cu bilețele pe care să-ți treci trofeele. Un titlu sau o cupă la timona Realului nu înseamnă totuși mare lucru la scara istoriei de club, marea provocare era Liga Campionilor. Nici la Inter, dacă lua doar Lo Scudetto nu era mare scofală. Acolo a reușit într-adevăr ceva fabulos fiindcă nu deschisese decât un singur front, care-l alimenta dintotdeauna, acela cu ziariștii. În schimb, fotbaliștii ar fi făcut orice pentru el, Eto’o nu și-ar fi imaginat vreodată că o să fie mijlocaș dreapta, dar Mou îl convinse să are banda ca un junior. Aici, la Madrid, nu a reușit să înhame jucătorii la căruța lui, astfel că s-a trezit contestat și de suporteri, ceea ce înseamnă mai mereu un capăt de drum. Cam așa se interpretează expresia aia cu “acolo unde mă simt iubit”. Ceea ce m-a frapat a fost inflexibilitatea sa în fața unor jucători care nu i-au mâncat din palmă, mergând până la autosabotaj. De exemplu, Higuain nu-i poate lua niciodată fața lui Benzema în meciurile importante. Francezul a intrat din postura de rezervă cu Borussia și a rezolvat meciul cu un gol și o pasă de gol. E greu să nu ne gândim la “ce-ar fi fost dacă”. Mourinho nu s-a putut stăpâni de a-i adresa lui Pepe o răutate, sugerând că declarația acestuia de susținere a lui Casillas își are originea în faptul că Pepe și-a pierdut locul de titular în favoarea lui Varane. Nu atât trecerea lui Casillas pe bancă a deranjat, atâta vreme cât Diego Lopez chiar și-a făcut treaba, cât lipsa de eleganță cu care Mourinho a administrat relația sa cu căpitanul Realului. Una peste alta, deși nu poate scoate nimănui ochii cu rezultatele sale, măcar un lucru tot a reușit The Special One la Madrid: a scăpat-o pe Real de complexul Barcelona și n-a făcut-o în stil Chelsea, dimpotrivă. Mai mult, se poate spune chiar că le-a arătat și altora calea…