Prea frumos, prea ca la țară!

Cer scuze cunoscutei firme de produse din lapte pentru parafrazarea reclamei ei în titlul meu de astăzi, dar oricât m-am străduit, nu am putut găsi un titlu care să ilustreze mai fidel turneul feminin de tenis desfășurat pe durata întregii săptămâni trecute la București. Mai trebuie să arăt și că, din motive tehnice, am scris acest articol încă de duminică noaptea, după încheierea finalei la dublu, așa că ar fi posibile niște suprapuneri cu articolul de luni al colegului de rubrică, eventualitate în care vă cer scuze. Așadar, ce am văzut la București și ce ne-a rămas în amintire? Păi, în primul rând, victoria Irinei Begu în ambele probe, simplu și dublu, în condițiile în care orice minut petrecut în iadul de la București, cu temperaturi în unele zile de aproape 40 de grade, putea fi fatal. De aceea, a-ți dubla timpul petrecut pe teren e o dovadă de tărie de caracter, de dorința de victorie. Poate și de sărăcie, adică de lipsă de mari performanțe și implicit de lipsă de bani. Iar când nu mai ești tocmai o junioară, probabil că orice ban contează. Nu știu la cât se ridică premiile în turnee similare de pe restul planetei. Cu siguranță însă că 45.000 de euro pentru victoria de la simplu plus alți 12.250 pentru cea de la dublu sunt bani buni, care chiar înseamnă ceva pentru Begu. Nu și pentru Halep care, de la nivelul celor 18 milioane de euro câștigate până acum, a sărit peste acest turneu, deși câștigarea acestuia i-ar fi adus locul 1 în clasamentul mondial. Chiar dacă un calcul meschin zice că în cazul unei înfrângeri ar fi pierdut și timp, și popularitate (banii am stabilit că nu prezentau interes), totuși șansa locului 1 parcă merita forțată din toate pozițiile, cu toate ocaziile. Nu detaliez, că mă enervez. Câteva meciuri s-au jucat în condiții aproape omenești în privința temperaturii, adică noaptea, când era ceva mai răcoare. Chestia nasoală e că lumina părea produsă de vreo câteva telefoane mobile din dotarea spectatorilor. Sau de 14 licurici, ca la noi, la țară, pe toloacă.