Ortodocșii o prăznuiesc astăzi pe Sfânta Maria Magdalena, mucenița și mironosița lui Hristos, care, pentru credința și activitatea sa, este apreciată întocmai cu apostolii.
Ea se trăgea din seminția lui Neftalim din Magdala. Auzind ea de Iisus, Mântuitorul lumii, care umbla în vremea aceea prin cetățile și satele Galileei, a mers cu credință către El cerându-I ajutor. Iisus Mântuitorul a izgonit cei șapte diavoli din trupul ei, luminându-i totodată și mintea. De atunci, a devenit ucenița lui Hristos. Ea a stat lângă crucea pe care a fost răstignit Iisus, a fost unul dintre martorii Învierii, iar după Înălțarea la ceruri a ieși, ca un apostol, la propovăduire, vestind pe Hristos păgânilor.
S-a mutat la Domnul la Efes, iar moaștele sale se află la Constantinopol.
Una din cele mai populare sfinte
Maria Magdalena a fost întotdeauna una din cele mai populare sfinte, poate din pricina extremelor carierei sale: de la păcat la sfințenie, de la durere la slavă. Din cele mai timpurii vremuri ea a fost văzută în Scriptură și în Liturghie ca femeia care, împreună cu mama lui Iisus, împărtășea împreună cu apostolii rarul și esențialul privilegiu de-a fi fost împreună cu Domnul. A fost numită „apostolul pentru apostoli”, „prietenă” și chiar „iubita” lui Hristos, o femeie păcătoasă care a iubit mult și căreia i s-a iertat mult.
Evul Mediu
Dar cine a fost Maria Magdalena? Evul Mediu a procedat contractând persoana ei și extinzând în același timp istoria ei. Din diferitele femei numite „Maria” menționate în Biblie (cu excepția mamei lui Iisus) el a făcut una, iar apoi a investigat posibilitățile deschise acestei persoane compuse, explorându-le cu entuziasm și desfătare. Imaginația a mers atât de departe încât o devotată din secolul XIV a putut scrie:
„În meditația mea nu mă tulbură cronologia; mă desfată să povestesc despre Magdalena și ce a făcut ea în acest timp după bunul meu plac… Când mă gândesc la ea trebuie să mă gândesc în același timp la Iisus și la Maica Lui”.
Model de inspirație
Plecând din diferite puncte ale Evangheliilor, s-a ivit astfel o Maria Magdalena a cărei viață a fost variată de imaginație. A fost celebrată întâi de toate în Liturghie, atât la Paști, cât și în ziua ei de pomenire, apoi în predicile și comentariile Părinților, de la Augustin, Ieronim și Grigorie până la Anselm și Guibert de Nogent.
Imaginea ei elegantă a inspirat rugăciuni ca ale lui Anselm, versuri pasionate ca cele ale lui Petrarca. Piese de teatru despre întâlnirea ei cu Hristos Cel înviat în grădina învierii, unul din cele mai dramatice momente înregistrate vreodată, au adus-o aproape de inimi. La Aix-en-Provence și la Vezelay erau venerate moaștele ei și la renumele ei s-au adăugat gloriile arhitecturii.
În secolul XX, scriitorul Nikos Kazanzakis a creat o Maria Magdalena alternativă; Godspell și Jesus Christ Superstar nu au ignorat-o; iar Kipling pretinde o cunoaștere atât de intimă a istoriei sale încât poate folosi cuvintele: „A plecat, socotindu-l a fi grădinarul” drept cheia unei povestiri despre perioada imediat următoare primului război mondial.
Imaginea pocăinței
Ceea ce a făcut-o însă pe Maria Magdalena însemnată pentru Biserica veche și Evul Mediu a fost mai presus de orice imaginea caldă și vie a unei femei frumoase și păcătoase căindu-se în lacrimi și învățând secretele inimii lui Dumnezeu, prin receptivitatea sa tăcută în fața tainei iubirii.
Imaginea pocăinței în lacrimi atingea inimile, iar momentul din grădina învierii desăvârșea imaginea prefăcând-o în marele miracol al mântuirii. Acest moment al adevărului teologic formează centrul rugăciunii lui Anselm din Canterbury către Maria Magdalena:
„Sfântă Maria Magdalena,
Ai venit cu izvor de lacrimi
La izvorul milei, Hristos…
Cum pot găsi cuvinte care să vorbească
Despre dragostea arzătoare cu care L-ai căutat
Plângând la mormânt
Și ai plâns pentru El în căutarea ta?…
Iar El, care nu S-a arătat amărăciunii lacrimilor,
S-a arătat dulceții iubirii”.
Mântuirea
Într-o meditație de mare frumusețe lirică, Anselm o cheamă pe Maria Magdalena cu toate imaginile ce s-au adunat în jurul numelui ei din toate părțile Scripturii ca patroană a tuturor păcătoșilor ce au nevoie de milă. Semnificativ este faptul că Anselm înfățișează iertarea ei nu în casa lui Simon, ci în grădina învierii, unde toate păcatele sunt iertate celor „ce iubesc mult”.
În această primă analiza a prostituatei în tradiția creștină, se pare că preocuparea creștinilor viza ceva mult mai profund decât păcatele sexuale ale unei femei menționate de Biblie în Palestina secolului I. Maria Magdalena este o păcătoasă și ea preia întru sine toate păcatele umanității văzute mai întâi în Eva ca fiind acea întoarcere fundamentala de la Dumnezeu, pe care Biblia o numește adulter sau desfrânare. Mesajul Mariei este ca ea păcătuiește și găsește mântuire prin dăruirea liberă a iubirii; nu iubind mai puțin, ci mai mult; și tocmai în aceasta stă speranța creștină.
(Benedicta Ward, sursa: www.crestinortodox.ro)
