Praznicul Sfintei Mucenițe Tatiana

Ca în fiecare an, astăzi, în ziua de prăznuire a Sfintei Mucenițe Tatiana, sute de credincioși sunt așteptați să ia parte la Sfânta Liturghie, săvârșită la Altarul Catedralei Mitropolitane „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie“ din Craiova, de către Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei. Praznicul sfintei, ale cărei moaște se găsesc în catedrala chiriarhală din Bănie, a început de duminică seara, când s-a săvârșit slujba Vecerniei unită cu Litia.
Preoții și diaconii slujitori ai Catedralei Mitropolitane din Craiova au început pregătirile pentru prăznuirea Sfintei Mucenițe Tatiana Diaconița încă de ieri-seară. Astfel, după împlinirea rânduielii specifice hramului sfântului locaș, racla în care se găsesc moaștele sfintei mucenițe, laolaltă cu cele ale Sfinților Serghie, Vah și Nifon, Patriarhul Constantinopolului, a fost scoasă în procesiune împrejurul catedralei chiriarhale. Astăzi, slujba euharistică este oficiată de IPS Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, răspunsurile liturgice fiind date de Grupul psaltic „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie“, dirijat de profesorul Victor Șapcă.
Din viața și martiriul Sfintei Mucenițe
Sfânta Muceniță Tatiana, pe care Biserica noastră o pomenește astăzi, s-a născut în Roma veche, într-o familie nobilă, dar care cunoscuse credința creștină și o păstra în taină din cauza persecuțiilor împăratului roman Antonim Eliogabal (218-222), renumit pentru fărădelegile sale. Tatăl Sfintei Tatiana fusese de trei ori consul, însă era creștin binecredincios și temător de Dumnezeu, păzind în taină credința cea dreaptă, pe care a împărtășit-o și fiicei sale. După moartea persecutorului Antonim, pe tronul Romei a urcat tânărul împărat Alexandru Sever (223-235). Avea doar 16 ani când a ajuns la domnie. Mama sa era creștină, Mammea, de la ea învățând să-L cinstească pe Hristos, însă nu cu dreaptă credință, acceptând și cultul zeilor, în palatul său găsindu-se, pe lângă chipul lui Hristos, și statuile zeilor Apolo și Orfeu, dar și imaginea lui Avraam, cel din legea veche. Alexandru, deși nu-i prigonea pe creștini, fiind născut din maică creștină, era amăgit de antipații săi, care făceau mult rău celor care-L cinsteau pe Hristos.
Pentru râvna cu care slujea Biserica, Sfânta Muceniță Tatiana a suferit martiriul în timpul acestui împărat, refuzând să jertfească idolilor. Ajungând la vârsta majoratului, Sfânta Muceniță nu a voit să se mărite, ci a ales să trăiască în curăție și în dragoste față de Hristos, rugându-se ziua și noaptea, ajutându-i pe cei bolnavi și nevoiași. Părinții sfintei nu s-au împotrivit acestei hotărâri, așa că sfânta a mers mai departe, punându-se cu totul în slujirea Bisericii. Datorită curăției în care își ducea viața, Sfânta Muceniță Tatiana a fost așezată de Biserica din Roma în rândul diaconițelor.
Deși împăratul nu era cel care-i prigonea pe creștini, primejdia venea din partea dregătorilor mai mari sau mai mici, care căutau cu tot dinadinsul să dezrădăcineze credința în Hristos. Așa se face că s-a dezlănțuit o mare prigoană, iar Sfânta Muceniță care L-a mărturisit fără frică pe Hristos înaintea acestora a fost prinsă și supusă la chinuri groaznice. Mai întâi a fost dusă în templul zeului Apolo, pentru a-l cinsti și a-i aduce jertfe. Ea însă s-a rugat lui Hristos și îndată s-a făcut cutremur, iar statuile zeului au fost distruse împreună cu o parte a templului. Foarte mulți persecutori și idolatri au murit atunci, iar diavolii care-și făcuseră locaș între zidurile templului aceluia au fugit, tânguindu-se în întuneric.
În altă zi, mucenița a fost dusă de judecător la templul zeiței Artemis, pentru a aduce jertfă acesteia. Fecioara s-a arătat ca și cum s-ar fi învoit acestui compromis și, ajungând ea în apropierea templului, diavolul care locuia aici s-a cutremurat de venirea ei și a zis: „Vai mie, vai mie! Unde voi fugi de la Duhul Tău, Dumnezeule al cerului, pentru că foc din cele patru unghiuri ale templului mă izgonesc?“ În momentul în care sfânta s-a apropiat de templul acesta, fulgere au coborât la rugăciunea ei din cer, arzând templul și tot ce era în el. Altă dată, chinuitorii au aruncat-o în foc, dar focul nu o ardea, potolindu-și puterea și cinstind pe roaba lui Hristos.
După multe chinuri care nu au făcut-o să-i cinstească pe idoli, ighemonii au aruncat-o la un leu, crezând că acesta, flămând fiind, o va sfâșia. Leul, simțind sfințenia muceniței, s-a așezat la picioarele ei. După ce a fost luat de lângă dânsa, leul a atacat pe unul dintre ighemoni, omorându-l.
După foarte multe încercări de a o face pe sfântă să renunțe la credința creștină, ighemonii i-au tuns părul capului, crezând că așa o vor birui. După ce au tuns-o, au închis-o în templul zeului Die, pentru că li se părea că de acum nu mai putea face nici un rău idolului lor, de vreme ce, odată cu părul, s-au luat de la dânsa și vrăjile. După două zile, ighemonii au venit la templu pentru a aduce jertfă zeului Die, dar când au intrat au găsit idolul sfărâmat și pe sfânta luminată în rugăciune; toate rănile muncilor pe care le suferise parcă nu existaseră niciodată. După mai multe pedepse (bătăi, scoaterea ochilor, flagelarea cu biciul, aruncarea în temniță, tăierea sânilor, aruncarea la fiare, aruncarea în foc), care nu au avut nici un rezultat, judecătorul a hotărât moartea sfintei prin tăierea capului. Scos din dregătoria sa, lângă dânsa a suferit martiriul, prin decapitare, și tatăl ei.
A poposit în cetatea Băniei
Moaștele sfintei au ajuns pentru prima dată în țara noastră în anul 1204, atunci când renumita familie a Asăneștilor îi aduce capul la Târnovo și apoi la Bucovăț, lângă Craiova. În anul 1393, capul sfintei este dus de la Roma la Niceea și apoi la Biserica „Sfinții Apostoli“ din Constantinopol. După ce Constantinopolul cade sub turci (1453), în timpul domniei lui Neagoe Basarab, boierii Craiovești aduc capul Sfintei Mucenițe Tatiana, împreună cu moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul, la Mănăstirea Bistrița, în județul Vâlcea.
Cu prilejul sfințirii bisericii domnești din Curtea de Argeș, au fost aduse moaștele Sfintei Mucenițe Tatiana (capul) de la Mănăstirea Bistrița, alături de cele ale Sfinților Serghie și Vah.
După reorganizarea Mitropoliei Olteniei (1950-1955), capul sfintei a fost depus mai întâi la Episcopia Râmnicului și apoi adus la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dimitrie“ din Craiova, unde se găsește și astăzi. Capul sfintei mucenițe a venit la Craiova, alături de moaștele Sfântului Nifon și de cele ale Sfinților Serghie și Vah, prin stăruințele Mitropolitului Olteniei din acea vreme, Firmilian. Astfel, prin hotărârea Sfântului Sinod și prin rânduiala lui Dumnezeu, capul sfintei se găsește și astăzi la Catedrala Mitropolitană din Craiova.
Numele muceniței este de origine latină și derivă din numele bărbătesc Tatius, nume purtat și de un rege al Sabelilor. În cinstea Sfintei Mucenițe s-au construit în Rusia numeroase mănăstiri și biserici. Sfânta Muceniță Tatiana este cinstită de Biserica Ortodoxă pe data de 12 ianuarie a fiecărui an.
(Sursa: Ziarul Lumina)